Ikebana

Ikebana

In piept tăcerea
mă-nfăşoară
cu serpentine albe
de mumii.

Dulăi mi-adulmecă
oftatul,
obloane grele zornăie la geamuri
şi-n urma mea,
uşi tenebroare
se inchid.

Grădina mea de piatră
mai pastrează
in solzi de gheată
verdele unei iubiri
din vară.

Ea imi intinde
grijulie
un linţoliu de frunze
moarte,
şi-mi murmură
cu glas dogit...
un maslu.

Pată de cerneală
mişcătoare--o vrabie
adună-n grabă:
crengi uscate,
petale ofilite
din
mângâieri strivite...
să-mi faca
Ikebana.

Cenaclu Literar: