Întâlnire cu Înţelepciunea

Întâlnire cu Înţelepciunea

Seară de martie în Vancouver. Seară de martie cu aromă de mărţişor şi pomi de-abia înfloriţi. Seară cu parfum de nou şi de început. Paşii mă poartă cu nerăbdare către „Yoga In Daily Life Center", undeva pe Broadway, spre a-l asculta pe Paramhans Swami Maheshwarananda, venit doar pentru o zi în Vancouver, în cadrul turneului său anual, spre a-şi vizita discipolii şi a ţine o conferinţă (Satsang - Public Talk) tuturor celor interesaţi de sistemul său de evoluţie spirituală.

Sala este micuţă, luminată discret, având bănci de jur împrejurul pereţilor şi pături aşezate pe jos. Într-un colţ este pregătit un fotoliu pentru maestru. Îmi găsesc loc pe o saltea, undeva în mijlocul camerei. Sunt cam 70 de participanţi, majoritatea femei. Sunt si câţiva est-indieni, veniţi cu familiile. Sunt atât tineri cât şi persoane mai în vârstă. Observ chiar şi un bărbat îmbrăcat în roba portocalie specifică ordinului Swami.

Seara începe cu câteva cântece tradiţio-nale hinduse, interpretate vocal şi la orgă de una din discipolele locale, acompaniată la tobe de un est-indian şi la cymbal de o altă fată. Câteva persoane din sală îşi unesc glasurile cu interpreta, lucru de admirat, ţinând cont că versurile sunt în hindi.

După ce se cântă două melodii, maestrul îşi face apariţia în sală. Este îmbrăcat într-o robă portocalie ce-i scoate în evidenţă barba, mustaţa şi tenul măsliniu.

Unul dintre discipolii locali face o scurtă introducere. Printre altele, spune că prietenii săi din Victoria l-au întrebat de ce mai vine la această întâlnire când, conform învăţăturilor spirituale, se spune că totul este deja în noi, că nimeni nu ne poate spune, nu ne poate îmbogăţi cu nimic nou, că noi suntem cei care doar trebuie să eliberăm, să scoatem la iveală din adâncurile subconştientului nostru toate adevărurile pe care deja le stăpânim, spre a avea acces la cunoaşterea infinită. Răspunsul s-a dovedit a fi dorinţa arzătoare de a fi din nou alături de maestru, prezenţă care nu numai că îl înalţă spiritual dar îi şi arde instantaneu din karmă.

Swami ne salută şi ne roagă să mai cântam încă o melodie, de această dată în engleză, spre a putea fi înţeleasă de către toţi participanţii. Melodia se deapănă liniştit, fiind cântată de un număr mult mai mare de participanţi. Niciodată cuvintele limbii engleze nu mi-au fost atât de apropiate şi atât de dulci. Părea o Mioriţă pe versuri, revărsată din cine ştie ce timpuri ancestrale.

După această introducere melodioasă Swami începe prezentarea învăţăturilor pregătite pentru această seară. Vorbea liber, fluent, iar cuvintele sale păreau încărcate de greutate, încărcate de o cunoaştere adâncă, care îmi dădea fiori. O să încerc să redau câteva din ideile ce ne-au fost prezentate, aşa cum au fost spuse, la persoana I, şi aşa cum mi le-am reamintit, chiar dacă ele poate nu reproduc exact cuvintele sale.

„Nu vă mai plângeţi că nu aveţi timp pentru practica voastră spirituală. Nimeni nu vă face ocupaţi, voi înşivă sunteţi cei ce vă faceţi ocupaţi. Eu nu sunt ocupat. Eu îmi fac timp şi merg acolo unde este dragoste, înţelegere şi dorinţă de cunoaştere spirituală. Pentru mine nu contează dacă sunt mii de participanţi, milioane sau doar unul singur. Pentru că ceea ce contează cu adevărat este calitatea. Iar calitatea nu este dată de număr. Sunt în Vancouver pentru a 18-a oară, ceea ce înseamnă că este un motiv temeinic care mă aduce aici, aceasta nu este doar o întâmplare, ci flacăra spirituală care arde aici mă determină să vin şi să vă vad, să vă vorbesc, să vă ascult.

Călătoria mea prin lume are trei obiective importante: acela de-a ajuta omenirea prin promovarea practicii yoga, acela de a trezi în conştiinţa oamenilor dorinţa de a proteja mediul înconjurător şi ultimul, dar nu cel din urmă, pacea mondială, un subiect pe care îl promovez de 27 de ani.

O să vă vorbesc mai întâi de una din cele mai mari probleme ale umanităţii din zilele noastre: problema mediului. Experţii, oamenii de ştiinţă demonstrează că schimbarea dramatică produsă în mediu, în climă de către poluare este de mii de ori mai mare şi de mii de ori mai primejdioasă şi mai distrugătoare decât cea produsă de terorişti prin atacurile lor. Cu toţii suntem vinovaţi. Soluţia de a ieşi din acest impas, de a rezolva această problemă, se află în noi. Curăţenia începe întâi cu casa noastră, cu locuinţa proprie, cu noi înşine. Anul trecut când am fost aici, v-am rugat sa spuneţi „Nu" produselor din plastic, pe care mai devreme sau mai târziu le aruncăm şi cum bine ştim, acestea sunt produse nedegradabile. Suntem o societate de consum. Aruncăm foarte mult şi foarte multe reziduuri. V-aţi întrebat vreodată însă, unde le aruncăm? Le aruncăm în mediu, oricât ne-am justifica noi că există programe de reciclare, există gropi de gunoi speciale, aceste reziduuri ajung, mai devreme sau mai târziu, tot în mediu şi înapoi la noi, la consumatori. Un prim remediu ar fi acela de a ne face un obicei în a avea în permanenţă cu noi plase sau genţi pentru cumpărături, de preferinţă nu din plastic. Este un pas mic, dar este ceva ce putem face pentru a proteja mediul înconjurător. Gândiţi-vă cât de multe plase din plastic aruncăm la gunoi, după ce aducem cumpărăturile acasă.

De curând am avut un seminar in Germania ce s-a desfăşurat pe durata unui week-end şi a avut inclus în preţ şi mâncarea pentru cei aproximativ 300 de participanţi. I-am rugat însă să îşi aducă propriile farfurii şi tacâmuri. Vă rog să mă credeţi că nimeni nu a obiectat. Gândiţi-vă cât de multe farfurii, pahare, tacâmuri din plastic am fi consumat cu 300 de participanţi la 5 mese câte au fost servite. Eu consider că prin aceasta am făcut totuşi ceva pentru protecţia mediului. Puteţi face şi voi la fel când aveţi petreceri sau invitaţi. Încercaţi să nu folosiţi farfurii şi tacâmuri de unică folosinţă. Folosiţi unele de porţelan, sticlă, respectiv metal, inox, etc. Dacă nu aveţi suficiente, puteţi împrumuta de la vecini, de la prieteni, de la rude. Trăim într-o societate obişnuită să arunce cu foarte multă uşurinţă. O societate a deşeurilor. Dar unde le aruncăm? Vancouverul, cu toate suburbiile şi oraşele sale satelit, are în jur de 1,5 milioane locuitori. Este demonstrat că o persoană aruncă la gunoi zilnic cel puţin un gram de chimicale nocive pentru mediu. Faceţi vă rog un calcul şi vedeţi la ce rezultate ajungeţi pentru o zi, o săptămână sau o lună. Cu toţii vrem să mâncăm hrană naturală, sănătoasă, organică. Dar ne-am gândit de unde ne vine această hrană? Ne-am gândit că, cel puţin o parte din ea, vine din acel sol infectat cu reziduurile aruncate şi de noi?

Încălzirea planetei este atât de rapidă. Se pare că strănepoţii noştri nu vor mai avea nimic de băut. Nu spun că nu va mai fi apă. Va fi, dar nu va fi potabilă. Dacă vor bea acea apă, vor muri. Analizaţi lucid, comparaţi preţurile şi veţi vedea că apa a ajuns să fie mai scumpă decât petrolul. Ce înseamnă asta?

O să vă vorbesc acum despre pacea mondială. Pentru a realiza acest deziderat trebuie să urmăm trei principii de bază: toleranţă, respect şi înţelegere. Societatea a încercat şi tot încearcă în ultimii ani să adune toţi liderii religioşi la un loc pentru a discuta problema păcii mondiale. Din păcate problema nu este în societate, în adepţii unei anumite religii sau alta; problema este chiar în şi cu aceşti lideri religioşi. Ei sunt cei care se întreabă, socotesc şi îşi fac în permanenţă planuri referitor la numărul de adepţi, de prozeliţi ai religiei lor, prin ce alte modalităţi să mai atragă şi alţii, etc. Generaţia mai tânără este mai deschisă către toleranţă, către o înţelegere globală a tuturor religiilor, către o universalizare. Acesta este un semn că în viitor se pot face paşi importanţi în consolidarea unei păci globale.

Trebuie să manifestăm toleranţă faţă de toate religiile. Vorbim mult despre aceasta, dar nu o punem în practică. Unele religii susţin următoarea dogmă: „Cine nu crede în Dumnezeul meu nu are dreptul de a trăi în această lume." Adevărul este că nu există Dumnezeul tău, Dumnezeul meu, etc. Există doar un singur Dumnezeu. Luna care răsare deasupra Europei, este aceeaşi cu Luna care răsare deasupra Asiei, Africii, etc. Nu putem spune că distrugând Luna distrugem doar Luna care răsare deasupra Asiei. La fel şi cu Dumnezeu. Trebuie să manifestăm respect pentru cultura unei alte naţii. Omul, prin natura sa, este născut a fi un protector, nu un distrugător. Şi aici mă refer protector al mediului, al umanităţii, al vieţii pe această planetă. 

O să discutăm acum puţin şi despre yoga. Aşa cum se spune în învăţăturile spirituale ale Orientului, tone de teorie nu fac cât un gram de practică. Practica yoga ajută nu numai la armonizarea corpului fizic, ci şi la armonizarea spirituală, a omului ca întreg. Cei care practică yoga, trebuie să o facă pentru ei şi pentru cei de lângă ei. Trebuie să fie un exemplu în familie, în societate, la locul de muncă. Dar asta nu înseamnă a fi fanatici, aroganţi şi plini de importanţă. Acestea sunt doar manifestări ale egoului personal, pe care un practicant yoga trebuie să le depăşească. Trebuie să avem permanent în minte că yoga este viaţa noastră şi că noi trăim în yoga. Nu numai pentru o oră, două sau trei, cât durează practica propriu-zisă, ci 24 de ore. Tot timpul suntem în yoga. Manifestăm yoga prin ceea ce facem, prin ceea ce gândim, ceea ce mâncăm, cum ne comportăm, cum vorbim, cum ne îmbrăcam. Totul se calculează şi ne este adăugat sau scăzut în contul nostru personal. La sfârşitul vieţii faptele bune ne vor fi creditate, pentru cele rele va trebui să plătim.

Scopul final al oricărui yoghin este să atingă starea de iluminare. Această stare este maximul înţelepciunii, aşa cum o înţelegem noi astăzi. Este maximul echilibrului interior, al armoniei interne şi externe, al păcii. Toate aceste calităţi aparţin umanităţii, aparţin oamenilor şi, ca orice calităţi, trebuiesc construite, clădite cu migală şi tenacitate, trebuiesc cultivate.

Diferenţa dintre noi şi Dumnezeu, este ca cea dinte ocean şi valuri. Noi suntem valurile, El este oceanul. Dumnezeu este în noi şi în afara noastră. Noi nu Îl putem vedea în toată măreţia şi splendoarea Sa până nu ne contopim cu El, până nu ne facem una cu El. Ca simplu val Îl putem doar intui, simţi, adulmeca, dar nu Îl vom cunoaşte niciodată în toată măreţia Sa.

Nu există un Dumnezeu bătrân şi cu barbă albă, stând undeva în ceruri şi având grijă de umanitate. Nu este o persoană la care să poţi merge în audienţă şi să stai la taclale cu el despre lume şi existenţă. Este un Dumnezeu în mine, este un acelaşi Dumnezeu în tine şi în noi toţi. Dar, o să mă întrebaţi voi atunci, dacă Dumnezeu este în mine, cine face karma? Nici el, nici noi. Ignoranţa noastră face karma. Suntem înconjuraţi de ignoranţă. Dacă eşti gelos pe cineva, acea gelozie te va afecta şi pe tine. Dacă eşti nervos sau supărat pe cineva, acea stare negativă se va răsfrânge şi asupra ta. Înainte de a te enerva, este bine să te opreşti pentru o secundă şi să te întrebi dacă este bine să te enervezi pentru respectiva problemă sau respectivul incident. O să vă dau un exemplu: când te enervezi pe soţia ta, înainte de a începe o ceartă care ar putea avea diverse consecinţe, întreab-o: „Crezi că este cazul să mă supăr pe tine pentru ceea ce s-a întâmplat?" La această întrebare, ea se va uita puţin mirată şi surprinsă la tine şi va întreba: „Tu vorbeşti serios?" Iar tot acest dialog va detensiona starea de nervozitate şi va crea poate chiar un zâmbet."

La încheierea acestei prezentări, din sală i-au fost adresate maestrului diverse întrebări, pe care o să le expun mai jos:

§

- Sunt o persoană foarte ocupată. Trebuie să am grijă de familie, de copii, de serviciu. Nu am timp să practic yoga. Cum ar trebui să găsesc acest timp?

- Cel mai indicat moment pentru practică este dimineaţa, înainte de a intra în vârtejul activităţilor cotidiene. Deci cea mai bună soluţie este să te trezeşti cu o oră mai devreme şi să-ţi faci practica. Şi mai puteţi să aplicaţi o regulă foarte bună: dacă astăzi nu am timp de practica spirituală, atunci astăzi nu mănânc. Dacă nu am timp pentru suflet atunci cu siguranţă nu am timp nici pentru trup.

§

- Aţi vorbit despre toleranţă faţă de religii. Este indiferenţa o cale? Faptul de a nu angaja un conflict cu cealaltă parte este o modalitate?

- Da, este o cale. Este calea pe care a adoptat-o Mahatma Gandhi când a obţinut independenţa Indiei. Este o cale care a dat rezultate.

§

- Vorbiţi-ne mai mult despre ignoranţă. Ce este ignoranţa?

- O să vă dau un exemplu. Acum stăm în această sală. Puteţi vedea persoanele care circulă pe trotuar, prin faţa clădirii noastre? Nu. Nu puteţi din cauza zidurilor. Asta însemnă că suntem ignoranţi. Dar dacă am avea ferestre aţi putea. Dacă aţi avea modalitatea de a vedea adevărul dincolo de obstrucţiile care vă stau în cale, aţi ieşi din starea de ignoranţă. Ignoranţa este o cortină foarte groasă care nu ne lasă să vedem realitatea.

§

- Cum să ne dezvoltăm capacitatea de a fi calmi şi senini tot timpul?

- Iertarea este cel mai bun remediu. O să vă dau un alt exemplu: dacă cineva dintre dumneavoastră ar strica din greşeală acest microfon la care vă vorbesc, ar exista tendinţa de a mă enerva şi de a fi supărat pe acea persoană. Dar dacă stau să analizez că şi mie mi se poate întâmpla acelaşi lucru, că chiar eu pot defecta microfonul, situaţia se schimbă. Nu pot să mă supăr pe mine însumi, chiar voi încerca să dau vina pe proasta calitate a microfonului. În momentul în care simt ca starea de nervozitate creşte în interiorul meu, trebuie să mă gândesc şi la reversul problemei: cum ar fi situaţia dacă eu aş fi în locul vinovatului? Nu căutaţi motive să fiţi nervoşi. Sunt persoane care caută intenţionat să găsească greşeli în faptele, cuvintele sau atitudinile celorlalţi pentru a deveni nervoşi. Pentru a-şi revărsa furia ce stă acumulată în interiorul lor.

§

- Dacă stau să privesc înapoi în viaţa mea, constat că am făcut multe greşeli. Am fost divorţată, am avut trei copii şi educându-i, de multe ori am greşit. Am fost prea dură, uneori am cerut mult mai mult de la ei decât ar fi trebuit să cer. Am acumulat prin aceste greşeli karmă negativă?

- Dragostea părinţilor faţă de copii nu este o greşeală, chiar dacă uneori ne enervăm şi îi pedepsim prea dur pentru nişte fapte minore. Chiar dacă în trecut am făcut ceva ce considerăm că a fost greşit, acea faptă nu a fost săvârşită cu rea intenţie, nu am făcut-o din plăcere, pentru a ne chinui copiii. Acea faptă a fost făcută pentru a-l face pe respectivul copil să înţeleagă o anumită scară de valori pe care doream să i-o construim în viaţă.

§

- În familia mea avem probleme cu soacra mea care este alcoolică. Am încercat să discutăm cu ea de foarte multe ori, dar fără nici un rezultat. A avut şi câteva încercări de sinucidere. Ce mă sfătuiţi?

- Explicaţi-i că dumneavoastră, copiii ei, nepoţii ei, societatea în general are nevoie de ea mai mult decât are nevoie ea de ea însăşi. Dacă nu doreşte să o facă pentru ea, să încerce să o facă pentru cei dragi din jurul ei. Îi recomand să facă anumite terapii care o să o ajute să renunţe sau cel puţin să rărească băutul. Sunt o mulţime de terapii naturiste foarte bune care o pot ajuta. Căutaţi pe cineva din exteriorul familiei, o prietenă, un cunoscut, dar nu foarte apropiat, care să discute cu ea, să petreacă ceva timp cu ea, să-i redea încredere în forţele ei proprii.

§

- Pentru că tot s-a ajuns la o astfel de discuţie, am şi eu o problemă similară cu fiica mea de 14 ani. De vreo câteva luni are un prieten care se droghează. Fiind împreună ştiu cu siguranţă că şi ea a recurs la droguri şi chiar la unele foarte puternice. Având probleme cu drogurile, părinţii băiatului îl neglijează, aproape că l-au abandonat. Pentru a nu-mi pierde şi eu fiica, am fost nevoită să am grija şi de el, să-i dau de mâncare, să-l las să doarmă la noi. Fiica mea nu vrea să renunţe la el, ţine foarte mult la el şi eu nu ştiu ce să mai fac. Simt că încet-încet alunecă şi ea pe panta drogurilor şi eu asist neputincioasă la această cădere.

- Într-adevăr aceasta este o problemă foarte delicată. Evident fiica dumneavoastră nu o să vă asculte orice i-aţi spune. Rugaţi prieteni, prietene de-ale ei, de vârstă apropiată, să discute cu ea, să-i arate că merge pe un drum greşit. Prietenii din jurul ei ar trebui să o ajute. Să încerce să o scoată din situaţia în care este acum. Puteţi recurge şi la terapii naturiste, aşa cum am mai spus, dacă ea este dispusă să le urmeze. Puteţi încerca să o aduceţi aici să practice yoga, dar probabil dacă a folosit droguri puternice, o parte din celulele creierului au fost deja distruse. Dar sunt speranţe şi sunt căi pe care puteţi încerca să le urmaţi. O să mă rog personal pentru ea."

La încheierea conferinţei ne-au fost prezentate şi recomandate câteva cărţi spirituale care ne pot oferi răspunsuri la multe din întrebările noastre. Swami a promis că se va  reîntoarce în Vancouver, pentru că este un loc unde vine întotdeauna cu plăcere. Câţiva participanţi au mai rămas pentru a discuta în particular cu el. Am părăsit sala încet, cu un sentiment de împlinire, cu un sentiment că am mai câştigat ceva şi că, într-un anumit fel, sunt un altul faţă de cel care a intrat în sală cu două ore mai devreme. Cu siguranţă mai bun.