a 27-a zi: TIMPUL




  Timpul

Moş Timp când s-a născut, de unde vine,
Nimeni să afle rostul lui nu poate.
Dar lumea toată ştie, ca şi mine,
Că are patru fete minunate.

Cea mai vioaie este Primăvara.
Se plimbă peste câmpuri după flori
Şi cântă de trezeşte toată ţara,
De când apar în cale primii zori.

În urma ei porneşte sora Vară,
Zvârlind din frunze verzi peste noi toţi.
Înalţă ruguri mici în prag de seară,
Împrăştiind dogoarea la nepoţi.

Când vine ea, pe crengi fructe se-agaţă,
Iar florile îşi pun podoabe noi,
Dar vara-şi vede-n jurul ei de viaţă,
De căutatul ei prin ierburi moi.

Când vede că nici ea nu mai trimite
Un semn, atunci soşeste sora Toamnă.
E blândă, bună şi la toţi promite
Că timpul ei numai belşug înseamnă.

Ştiind că mult mai are de umblat
Dupa surori, începe să adune,
În mari desagi, ceva pentru mâncat,
Grâul cel blond şi poame dulci şi bune.

În urma lor, a patra soră are
Părul albit, dar Iarna nu se lasă.
Porneşte-ntr-o continuă mişcare,
Şi vede frunze galbene pe casă.

Atunci îmbracă crengi în puf de nea
Şi pune cuşme albe de ninsoare.
Fluturi aruncă în văzduh şi vrea
Să ne îmbrace-n alb pe fiecare.

 Iarna vedea că fetele-au trecut,
Însă ştia că şi la anul vin.
De-aceea la păstrare a-nceput
Să pună tot, sub mantii de senin.

Surorile nu pot să se găsească,
Dar moşul Timp , cu pletele în vânt,
E fericit că visu-i prinde viaţă,
S-adune ani de roade pe pământ.