Ex Libris
|
|
|
|
|
MIRCEA CĂRTĂRESCU s-a născut în 1956 la Bucureşti. A urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti şi a debutat ca poet, publicând câteva volume de versuri, marcate de spiritul a ceea ce critica literară a numit „generaţia optzecistă". Treptat, s-a îndepărtat de poezie, dedicându-se aproape exclusiv prozei. Povestirilor din Nostalgia le-au urmat un scurt roman (Travesti, 1994) şi apoi unul în trei volume, Orbitor (1996-2007), privit de critică drept un reper al prozei româneşti contemporane. Trei volume de publicistică întregesc chipul scriitorului cu cel al unui observator lucid al cotidianului românesc. |
|
Opera lui Porphyrios, destul de bine cunoscută la ora actuală în Occident - cel puţin în mediul universitar - aşteaptă încă la porţile culturii române. Cele două lucrări traduse şi adnotate în cartea de faţă inaugurează, poate, un destin. Nu ne-am fi petrecut luni de zile în tovărăşia acestui filozof, dacă n-am fi fost convinşi că lucrul merita făcut - iar timpul merita investit. Porphyrios nu are nevoie de publicitate; doar de înţelegere şi răbdare. Dar pentru a-i convinge pe toţi cititorii că un asemenea autor merită citit, şi nu doar citit, ci frecventat, vom aduce cîteva argumente de ordin istoric.
|
|
Raţiunea este spirit,întrucât certitudinea de a fi orice realitate s-a ridicat la adevăr şi ea îşi este conştientă de ea însăşi ca fiind lumea ei,şi este conştientă de lume ca fiind ea înşăşi.
|
|
Socrate: „Asemuieşte firea noastră în privinţa educaţiei şi a lipsei de educaţie cu următoarea întâmplare: iată mai mulţi oameni aflaţi într-o încăpere subpământeană, ca într-o peşteră, al cărei drum de intrare dă spre lumină, drum lung faţă de lungimea întregului peşterii.
|
|
Cu dragoste despre un popor de cuci de Irina Pavlovici
|
Ultima apariţie în colecţia Zodiac a Editurii Vremea este Venus ia foc, Marte e de gheaţă, semnată de Dr. John Gray
|
|
|
|
”Orice pămînt întors în pămînt e un amestec de oase şi de vise, de biată carne abolită cu marile-i rîvne cu tot, de ceva care a fost cu ceva ce nu mai poate fi. Între ce a fost Eminescu şi veacul lui de glorie şi de ţărînă stă ultimul lui chip, masca lui funerară, chipul acela emaciat, coborît de pe o cruce nevăzută, flămînd şi însetat, maculat şi totodată izbăvit de suferinţa unei soarte Cine n-a ştiut, în acest ceas, să sărute în gînd, plîngînd, fruntea măştii lui funerare a lipsit de la sărbătoarea veacului său.” Poate nici nu ne-ar accepta iubirea. Şi poate totuşi da, dacă ar şti că nu l-am trădat, că nu ne-am înfrăţit cu vrăjmaşii neamului său şi al nostru, că am păstrat ceva din neîndurarea lui inocentă, din care lui nădejdea a început să-i lipsească an după an, luptă după luptă. |






Punerea semnului egalităţii (cu nuanţele de rigoare) între hitlerism şi stalinism, cele două sisteme ale morţii, de către istorici occidentali de prestigiu nu poate decât să mulţumească o conştiinţă istorică estică ce a fost marcată, în egală măsură, de crimele ambelor regimuri, fiind lăudabilă şi reparatorie.



Comentarii
24 weeks 1 day ago
39 weeks 22 hours ago
39 weeks 4 days ago
49 weeks 3 days ago
51 weeks 2 days ago
1 year 5 days ago
1 year 5 weeks ago
1 year 5 weeks ago
1 year 14 weeks ago
1 year 21 weeks ago