Ex Libris

Cea mai nouă apariţie în colecţia În jurul lumii a editurii Vremea

Coperta cartii Pe drumul hartiei, de Erik Orsenna

La Mulţi Ani ! pentru toate femeile şi fetele de ziua lor !!!
Numai femei

Peste case şi prin oase
trec numai femei frumoase

şi pe drum şi pe sub drum
trec numai femei de fum

peste frunte pe sub pleoapă
curg numai femei de apă

şi prin visuri şi prin geamuri
văd numai femei la hamuri

noaptea-i despicată-n două
numai de femei de rouă

iar în firele-mi din barbă
dorm numai femei de iarbă

Rodian Drăgoi


Mircea Cărtărescu - Ochiul căprui al dragostei noastre

MIRCEA CĂRTĂRESCU s-a născut în 1956 la Bucureşti. A urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti şi a debutat ca poet, publicând câteva volume de versuri, marcate de spiritul a ceea ce critica literară a numit „generaţia optzecistă". Treptat, s-a îndepărtat de poezie, dedicându-se aproape exclusiv prozei. Povestirilor din Nostalgia le-au urmat un scurt roman (Travesti, 1994) şi apoi unul în trei volume, Orbitor (1996-2007), privit de critică drept un reper al prozei româneşti contemporane. Trei volume de publicistică întregesc chipul scriitorului cu cel al unui observator lucid al cotidianului românesc.

Porphyrios - Viaţa lui Pitagora

Opera lui Porphyrios, destul de bine cunoscută la ora actuală în Occident - cel puţin în mediul universitar - aşteaptă încă la porţile culturii române. Cele două lucrări traduse şi adnotate în cartea de faţă inaugurează, poate, un destin. Nu ne-am fi petrecut luni de zile în tovărăşia acestui filozof, dacă n-am fi fost convinşi că lucrul merita făcut - iar timpul merita investit. Porphyrios nu are nevoie de publicitate; doar de înţelegere şi răbdare. Dar pentru a-i convinge pe toţi cititorii că un asemenea autor merită citit, şi nu doar citit, ci frecventat, vom aduce cîteva argumente de ordin istoric.

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/1a/Kapitolinischer_Pythagoras_adjusted.jpg

Hegel - Fenomenologia Spiritului

Raţiunea este spirit,întrucât certitudinea de a fi orice realitate s-a ridicat la adevăr şi ea îşi este conştientă de ea însăşi ca fiind lumea ei,şi este conştientă de lume ca fiind ea înşăşi.

PLATON - REPUBLICA - MITUL PEŞTERII

Socrate: „Asemuieşte firea noastră în privinţa educaţiei şi a lipsei de educaţie cu următoarea întâmplare: iată mai mulţi oameni aflaţi într-o încăpere subpământeană, ca într-o peşteră, al cărei drum de intrare dă spre lumină, drum lung faţă de lungimea întregului peşterii.

Fișier:Plato Pio-Clemetino Inv305.jpg

Librăria Humanitas de la Cişmigiu şi Editura Vremea lansează volumul

                               

Cu dragoste despre un popor de cuci

de Irina Pavlovici

Coperta cartii Cu dragoste despre un popor de cuci, de Irina Pavlovici

Ultima apariţie în colecţia Zodiac a Editurii Vremea

Ultima apariţie în colecţia Zodiac a Editurii Vremea este Venus ia foc, Marte e de gheaţă, semnată de Dr. John Gray


Coperta cartii Venus ia foc, Marte e de gheata

Europa între Hitler şi Stalin de Codrut Constantinescu

Punerea semnului egalităţii (cu nuanţele de rigoare) între  hitlerism şi stalinism, cele două sisteme ale morţii, de către istorici occidentali de prestigiu nu poate decât să mulţumească o conştiinţă istorică estică ce a fost marcată, în egală măsură, de crimele ambelor regimuri, fiind lăudabilă şi reparatorie.


 

PETRU CREŢIA- ULTIMUL CHIP

   ”Orice pămînt întors în pămînt e un amestec de oase şi de vise, de biată carne abolită cu marile-i rîvne cu tot, de ceva care a fost cu ceva ce nu mai poate fi. Între ce a fost Eminescu şi veacul lui de glorie şi de ţărînă stă ultimul lui chip, masca lui funerară, chipul acela emaciat, coborît de pe o cruce nevăzută, flămînd şi însetat, maculat şi totodată izbăvit de suferinţa unei soarte

       Cine n-a ştiut, în acest ceas, să sărute în gînd, plîngînd, fruntea măştii lui funerare a lipsit de la sărbătoarea veacului său.”  

     

   Poate nici nu ne-ar accepta iubirea. Şi poate totuşi da, dacă ar şti că nu l-am trădat, că nu ne-am înfrăţit cu vrăjmaşii neamului său şi al nostru, că am păstrat ceva din neîndurarea lui inocentă, din care lui nădejdea a început să-i lipsească an după an, luptă după luptă.