Redactia va recomanda

Tuturor cititorilor noştri le dorim sărbători fericite !

Învierea Mântuitorului Iisus Hristos este cea mai importantă sărbătoare a creștinătății.
Doresc prietenilor si neprietenilor bucurie, belsug si pace !

O primăvară minunată tuturor cititorilor Atheneum !!!

O primăvară minunată tuturor cititorilor Atheneum !!!

IN MEMORIAM NICK SAVA (30.08.1953 – 09.03.2016)

 

 

NICK SAVA

ARTIST PLASTIC ŞI SCRIITOR ROMÂNO-CANADIAN

(30.08.1953 – 09.03.2016)

Cea mai frumoasa librărie din lume
2

În frumosul şi îndepărtatul oraş Buenos Aires (capitala Argentinei) există o librărie unică în lume – El Ateneo Grand Splendid. Aceasta a fost deschisă în interiorul unui teatru vechi de un secol (Grand Splendid Theater a fost construit în 1919). Anual, librăria atrage aproape un milion de vizitatori.

GABRIEL LIICEANU - Nu mă mai mir de nimic

Gabriel Liiceanu

În fiecare zi, de 26 de ani, îmi spun că nimic din toate câte se petrec în țara noastră nu trebuie să mă mai mire. Și totuși nu contenesc să mă mir. Imposibilul devenit posibil la noi sub forma lucrurilor strigătoare la cer – grotești, obscene sau abjecte pur și simplu – mă ia mereu prin surprindere. Și, de fiecare dată, mă întreb dacă mai există o asemenea țară pe lume.

Mădălin Irinel Niculeasa - De ce Mai Bun este mai mult decat Mai Destept

Sau de ce Educaţia, Cultura, Experienta profesionala trebuie să te facă mai integru si nu mai destept

Cum ar trebui sa „arate” un avocat, judecator, procuror, individ la sfarsitul zilei atunci cand ajunge la o anumita acumulare temporala si profesionala? Spre ce ar trebui sa tinda educatia, fie ca aceasta este initiala sau profesionala? Unde ar trebui sa ne gasim locul la sfarsitul zilei?

Angelo Mitchievici - ”E în noi ceva mai adânc ca noi înșine”: o reflecție despre cum gândim

Recenta carte a lui Gabriel Liiceanu, Ne¬bu¬nia de a gândi cu mintea ta (Editura Hu¬manitas, București, 2016), reia o in¬te¬ro¬ga¬ție capitală, intrată ca atâtea altele într-un regim al indiferenței: „ce înseamnă că gândim cu min¬tea noastră?“.

Horia Roman Patapievici - Neagu Djuvara, universalul concret al civilizației românești din epoca interbelică
444 de fragmente memorabile ale lui Neagu Djuvara

Oamenii au fost dintotdeauna fascinați de posibilitatea de a vedea ideile în carne și oase. Când Dumnezeu s-a făcut om, cei care au recunoscut în apariția lui Hristos întruparea lui Dumnezeu s-au convertit total — pe viață și dincolo de moarte. Explicația forței acestei convertiri stă în faptul că realitatea fizică a divinității este întotdeauna mai puternică decât orice teorie intelectuală a zeului ascuns. După creștinism, întruparea a devenit o metodă a filozofiei. Estetica, epistemologia au tins să devină aplicații ori explicații ale întrupării. Goethe, de pildă, desconsidera înclinația romantică spre distrofia fizică prin injoncțiunea că geniul trebuie să aibă un trup pe potrivă (altfel nu e geniu). Iar în știința modernă a naturii, faptul de a da un trup în lumea fizică ideilor din lumea minții și corelațiilor lor stabilite prin ecuații este o metodă a științei și o realitate a tehnologiei.

Gabriela Lupu - Carte. „Bucureşteni risipiţi“. Despre evadarea din „raiul“ comunist de Dan Casassovici

395

 

„Bucureşteni risipiţi“. Despre evadarea din „raiul“ comunist, Dan Casassovici

 

Cunoscut deja publicului românesc ca autor al unei cărți fermecătoare al cărei subiect este familia sa („Familia Casassovici. 1810-1876, cinci generații în România“), Dan Casassovici, urmaşul unor industriași importanți din perioada interbelică, deposedaţi de toată averea de către comunişti, „recidivează“ cu „Bucureșteni risipiți. Am plecat care, când și cum am putut“.

„Bucureșteni risi­piți“ este o carte din care omul zilelor noastre poate înțelege de ce au plecat din România generații de tineri care ar fi putut forma, în împrejurări istorice favorabile, acea clasă de mijloc, întreprinzătoare, harnică și onestă, a cărei lipsă o simțim astăzi cu atâta acuitate.

Din volumul apărut la Editura Vremea se mai poate înțelege paradoxul care îi determină pe atât de mulți români să-și aducă aminte cu nostalgie de vremurile tinereții lor, uitând constrângerile, lipsurile și umilințele epocii comuniste: indiferent de ceea ce este în jur, copilăria și tinerețea sunt întotdeauna frumoase, iar amintirea lor rămâne, pentru fiecare om, cea a unor vremuri fericite. Acesta este motivul, ca într-o veche anecdotă, pentru care, ajunși la senectute, mulți români oftează după vremurile lui Ceaușescu, uitând frica și foamea și reținând numai bucuria tinereții.

Gabriela Lupu-Patericul Mare

393

 Patericul Mare. Apoftegemele Parintilor Pustiei

Monument literar al patrimoniului universal - născut acum aproximativ 1. 500 de ani - colecția tematică a „Apoftegmelor părinților pustiei“ se publică acum pentru prima dată în limba română.

El a apărut la Editura Bizantină și a fost lansat de curând de preotul profesor Constantin Coman și de Andrei Pleșu.

„Patericul” este numit astfel după cuvântul grecesc „patir“, care înseamnă „tată“, fiind folosit aici cu sensul de „părinte duhovnicesc“. Lucrarea cuprinde ziceri și pilde ale unor sfinţi din primele secole creștine care au trăit în pustnicie fiind un soi de „manual“ pentru credincioși.

„Este vorba despre cea mai populară și cea mai citită carte din lumea creștină, după Biblie. Ea este extrem de actuală astăzi, pentru că reprezintă răspunsul în fapt la provocările Mântuitorului Hristos consemnate în Dumnezeieștile Scripturi ale Noului Testament. Este cea mai autorizată erminie asumată a Evangheliei. Dacă Evanghelia conține declarația de dragoste în cuvinte și fapte a lui Dumnezeu către oameni, Patericul reprezintă cel mai convingător răspuns al oamenilor - tot la măsura deplinătății și în fapte - la iubirea lui Dumnezeu. A avut întotdeauna o influență extraordinară și consider că pentru vremurile noastre are un mesaj puternic profetic, atât spre lume în general, spre cultura și civilizația de astăzi, cât și spre Biserică”, spune preotul Constantin Coman, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București.

Codrut Constantinescu -Un irlandez despre Principatele Române

Patrick O’Brien este surprinzător de precoce şi românofil, prevestind un curent de opinie occidental care milita pentru oferirea posibilităţii Principatelor Române, exploatate atât de turci, cât şi de ruşi, de a se dezvolta la adevăratul lor potenţial.

390 Codrut Constantinescu -Un irlandez despre Principatele Române


Viața și opera lui George Bacovia

George Bacovia


Numele de Bacovia l-a luat, mărturiseşte el într-o convorbire cu Vasile Netea (în „Vremea”, 6 iunie 1947), din dicţionarul lui Hasdeu. Şi tot poetul mai indică o sursă: Baco e o prescurtare de la Bacchus, la care adaugă latinescul via („cale”), aşadar: Bacovia înseamnă şi „calea lui Bacchus”.

Credinţe stranii ale românilor în urmă cu un secol

Credinţe stranii ale românilor în urmă cu un secol. Câte păcate îţi ierta Dumnezeu dacă striveai un păianjen

Credinţele românilor au fost o temă preferată a publicaţia „Şezătoarea“, revistă de folclor cu apariţie la sfârşit de secol XIX şi început de secol XX. Într-un număr al publicaţiei din 1901, directorul Artur Gorovei face o sinteză a superstiţiilor culese din judeţele Suceava, Iaşi, Tutova (Vaslui şi o parte din Galaţi), Dolj şi Teleorman.

Cinematografe din Bucureştii vechi
Cinematografe din vechiul Bucureşti I

Primele demonstraţii de cinematograf la Bucureşti au fost oferite gratuit trecătorilor indiferenţi în vitrina ziarului de limbă franceză „L’Indépendance Roumaine. Puţin mai târziu, aceleaşi filme au fost proiectate în exterior, pe faţada casei Török din Piaţa Teatrului Naţional. Printre reclame luminoase, se intercalau primele filme scurte ale fraţilor Lumière, după cum povesteşte Constantin Beldie în cartea lui “Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti”. Se întâmpla la sfîrşitul lunii mai 1896.

CONDOLEANŢE FAMILIEI !

La moartea lui Nick Sava

REGRETE ETERNE

din partea foştilor colaboratori şi prieteni



CU NEMĂRGINITĂ DURERE VĂ ANUNŢĂM

PE 9 MARTIE, LA ORA 4 DIMINEAŢA, INIMA SOŢULUI MEU, PICTORUL ŞI SCRIITORUL NICK SAVA, A ÎNCETAT SĂ BATĂ. CEI CARE VOR DORI SĂ-I ADUCĂ UN ULTIM OMAGIU O POT FACE LA
CAPELA CIMITIRULUI "PETRU ŞI PAVEL" DIN IAŞI, ÎNCEPÂND DE ASTĂZI DE LA PRÂNZ. ÎNMORMÂNTAREA VA AVEA LOC VINERI LA ORA 12 ŞI 30.

DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ!

Maria Sava

Hai la doctorateee! Hai la doctorateee! - Gabriel Liiceanu

366

Este puțin probabil, domnule ministru, să nu vă dați seama, de la nivelul funcției pe care o aveți, că o asemenea degradare a titlului de doctor este un mod de a disprețui, umili și bajocori pe toți profesorii și cercetătorii din România care au muncit ani și ani pentru a-și câștiga prestigiul universitar. Prin fișa dumneavoastră de post sunteți obligat să ne apărați demnitatea academică. Avem dreptul să știm care este proporția acestei fraude intelectuale răspândite de-acum în viscerele universităților românești. Trebui să știm dacă noi ăștia, care am trudit câte cinci ani pentru a ne lua titlul de doctor, am devenit între timp minoritari în raport cu doctorii-instant. Altfel spus: în muzeul universitar românesc, în clipa de față, falsurile sunt mai numeroase decât lucrările autentice? „Doctorii” din familia Ponta-Oprea&Co sunt, în clipa de față în țara asta, mai mulți decât urmașii marilor universitari ai României? Căci nu-i puteți lăsa, pe oamenii care fac cultura acestei țări, să joace de la egal la egal, în aceeași ligă, cu echipele infractorilor dislectici. Propuneți-le acestor impostori o ligă separată: Liga doctorilor plagiatori. Și-o semnătură pe măsură: doctor-plagiator

Florin Zamfirescu este actor, regizor, profesor universitar, eseist.

Face parte din clasa selectă a marilor actori la care vocea, mimica şi mişcarea devin o simfonie armonioasă. Este actorul care fascinează, surprinde în permanenţă publicul prin multitudinea şi varietatea formelor sale de expresie, prin extraordinarul său talent. Pentru Florin Zamfirescu, care a interpretat peste 35 de roluri, meseria de actor înseamnă introspecţie, cunoaştere de sine, înţelegerea tipologiilor şi a firii umane. Pentru el, teatrul este o oază de destindere într-o lume nebună.

Lansarea Anului Cultural "Martha Bibescu 130"

Sărbătorirea Zilei Culturii Naţionale în 15 ianuarie prilejuieşte ocazia de a declara 2016 Anul Cultural Martha Bibescu 130 şi de a lansa proiectul la Casa Filipescu-Cesianu, Calea Victoriei nr. 151, de la ora 18.30. Prezintă: Angelica Iacob (Muzeul Municipiului Bucureşti),Mădălina Mirea (Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti), Doina Mândru (Uniunea Artiştilor Plastici), Ruxandra Nemţeanu (Facultatea de Arhitectură „Spiru Haret”) şi Oana Marinache (Asociaţia Istoria Artei).

O prezenţă fascinantă

Istoria presei de tipar

Germanul Johannes Gutenberg este considerat în general inventatorul presei de tipar, precum şi al îmbunătăţirilor ce au favorizat dezvoltarea tipografiei: matrici ajustabile şi compartimentate, precum şi folosirea plumbului pentru confecţionarea unor caractere rezistente, identice şi în serie mare. Dar cine a fost Gutenberg? Ce ştim despre el?

Un zvon produce unde de soc in comunitatea stiintifica: undele gravitationale ar fi fost observate direct!

In esenta, undele gravitationale sunt asemanatoare celor de pe suprafata unei ape linistite, care apar atunci cand trece un vapor pe langa noi. Vaporul este analogul obiectelor masive din univers (cum ar fi gaurile negre), iar apa este analogul spatiului. Tot asa cum miscarea vaporului tulbura suprafata apei, la fel si miscarea unor gauri negre tulbura spatiul in care se afla.

No way, no end

Tuturor celor indignaţi de “opera” deţinuţilor celebri le recomand să facă un mic test: să ia – la întâmplare – o universitate de provincie, să intre pe site-ul ei, să se uite la CV-urile postate acolo (pe facultăţi) şi 1. să se gândească pe cine cunosc în domeniul lor de specialitate, 2) să se uite la viteza cu care s-au făcut avansările şi s-au obţinut gradele universitare, 3) să se uite la producţia ştiinţifică a fiecărui “cadru didactic” din domeniul lor şi 4) să caute în vreo librărie (on-line, nu neapărat din oraşul lor) două – trei cărţi care le-au atras atenţia. În 90 % din cazuri e vorba de oameni cvasi-necunoscuţi în domeniu (dar, eventual, de notorietate prin alte “funcţii” sau alte “isprăvi”), crescuţi “ştiinţific” într-un an cât cercetători serioşi în zece, autori ai unei singure lucrări (tipărită în mai multe ediţii şi/sau fascicole) sau a diverse compilaţii, teste, articole, etc., dar prezenţi (doar cu numele) pe “actele” tuturor “conferinţelor” (“din proiecte” sau nu) editate “din fonduri proprii” şi toate aceste “opere” sunt cu desăvărşire de negăsit, nici măcar la biblioteca universităţii unde lucrează omul în cauză. Per total, sunt câteva mii (probabil spre 10 000) de asemenea “cadre universitare” pe întreg cuprinsul ţării. Să le mai adăugam cam tot atâţia oameni din armată (inclusiv aviaţie şi marină), poliţie, servicii – în primul rând toţi generalii, amiralii şi chestorii (chiar, ştie cineva câţi sunt de toţi?) – precum şi episcopi, politicieni şi persoane din înalta administraţie, cu toţii posesori ai unui titlu universitar care, “în completare de salariu”, “prestează” pe la diverse universităţi. Cred că, tot cu tot, doar la prima strigare ar fi vreo 20 000. Adică de 100 de ori cât puşcăriaşii scriitori ai momentului.

LA MULŢI ANI !!! Un an nou cu bucurie şi belşug ! 2016 !

La Mulţi Ani !

Cine a fost Hera?

https://istoriiregasite.files.wordpress.com/2015/04/hera-zeita-regina.jpg

Potrivit lui Homer, a fost crescută de Oceanos şi de Tethys, iar mai târziu a devenit soţia lui Zeus. Numeroase versiuni ale mitului amintesc, nu fără divergenţe, modul în care cei doi fraţi au ajuns să se căsătorească. Conform uneia dintre ele, Hera l-a sedus pe Zeus pe muntele Ida din Asia Mică (Iliada, 14)

Comoară nazistă, pierdută în 1945, "găsită" de doi polonezi

Comoară nazistă, pierdută în 1945, "găsită" de doi polonezi

Două persoane susţin că au găsit în Polonia un tren nazist care ar fi plin cu aur, bijuterii şi arme şi care ar fi dispărut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, relatează presa poloneză, citată de BBC News Online.

Împăratul Franz Joseph, ultimul mare principe al Transilvaniei

Împăratul Franz Joseph, ultimul mare principe al Transilvaniei

La 24 aprilie 1854, la Viena, s-a căsătorit cu prinţesa bavareză Elisabeta de Wittelsbach (Sisi), verişoara sa, care avea doar 16 ani. Sisi este foarte populară în toată Europa pînă în ziua de azi. Căsnicia lor n-a fost una fericită. Sisi nu s-a adaptat niciodată rigorii vieţii de la curte şi întotdeauna a avut neînţelegeri cu familia regală. Împărăteasa era o călătoare pasionată şi rareori era văzută la Viena.

Dimitrie Cantemir, primul promotor al Romaniei in Europa

Dimitrie Cantemir, primul promotor al Romaniei in Europa

Dimitrie Cantemir “erudit de faima europeana, voievod moldovean, academicean berlinez, print rus, cronicar roman, cunoscator al tuturor placerilor pe care le poate da lumea, un Lorenzo de Medici al nostru " ( G. Calinescu ) reprezinta figura celui mai mare umanist din perioada feudala a literaturii romane. El este voievodul carturar prin care poporul roman a inscris, pentru prima oara, numele unuia din fii sai in panteonul gloriilor universale.

Decizia Regelui Mihai, un adevărat suicid al Familiei Regale române

Decizia Regelui Mihai de a-l scoate din Familia Regală şi linia de succesiune pe principele Nicolae va rămâne în istorie – dacă nu se va reveni asupra ei – ca sfârşitul acestei dinastii.

Istanbul

La Istanbul, Europa întâlneşte Asia – aşa scrie în ghidurile pentru turişti, însă este fals. Aici, Europa este cucerită, recucereşte şi se lasă din nou cucerită, într-un joc infinit de seducţie şi ură.

Podoabele dacice recuperate şi adăugate tezaurului istoric al României vor fi expuse la MNIR

Podoabele dacice recuperate şi adăugate tezaurului istoric al României vor fi expuse la MNIR<br />

Cele 18 podoabe dacice - de o valoare excepţională datorită rarităţii lor şi a stării foarte bune de conservare - ce au fost recuperate recent de statul român şi au intrat în colecţia Muzeului Naţional de Istorie a României (MNIR) din Capitală vor fi expuse, timp de o săptămână, pentru publicul larg.