Ştiri Rompres

  • 445 de ani de la tipărirea Tetraevanghelului lui Coresi
  • Discursul istoric şi ego-istoria - expunere a istoricului Alexandru Zub la Academia Română
  • Florin Piersic, sărbătorit la Cluj-Napoca
  • Principele Radu de Hohenzollern-Veringen: Regina-mamă Elena a fost uitată de români
  • 445 de ani de la tipărirea Tetraevanghelului lui Coresi

    Prima carte românească a diaconului Coresi, "Tetraevanghelul", care cuprindea textul integral al celor patru Evanghelii, a văzut lumina tiparului la 30 ianuarie, în urmă cu 445 de ani.

    Tetraevangheliarul a fost scris, cu 156 de ani înainte, de Nicodim.

    La baza acestei ediţii a Tetraevangheliarului au stat vechile traduceri româneşti ale Sfintei Scripturi, cu adaptările făcute de preoţii de la biserica "Sfântul Nicolae" din Şcheii Braşovului, unde funcţiona şi prima şcoală din România. Lucrarea făcea parte dintr-o serie mai amplă, de peste 15 volume.

    În epilogul cărţii se menţionează că aceasta a fost tipărită "să fie popilor rumâneşti să înţeleagă să înveţe rumânii cine-s creştini". Editorul volumului se adresa către "toţi sfenţii părinţi oare vlădici, oare episcopi, oare popi", rugându-i "să nu judece" înainte de a citi cartea.

    Tetraevanghelul este împodobit cu patru frontispicii la începutul Evangheliilor.

    Tipărirea, în anul 1561, a voluminoasei cărţi de 246 de foi, a durat nouă luni. Deşi Coresi s-a străduit mult să realizeze acest volum, el nu a avut prea multă căutare în Ţara Românească şi în Moldova, unde tradiţia slavonă era mult mai pregnantă.

    Tipograf şi cărturar de seamă, Coresi a trăit în secolul al XVI-lea şi a învăţat meşteşugul tiparului în atelierul lui Dimitrie Liubavici. În anul 1599, Coresi trece munţii şi se stabileşte la Braşov, unde desfăşoară o rodnică activitate de aproape un sfert de veac.

    Diaconul Coresi a tradus şi tipărit în româneşte câteva cărţi liturgice, precum Liturghierul )1570) şi Psaltirea )1570, 1577), însă acestea nu aveau dreptul de a fi folosite în cult. Îndeosebi psaltirea sa slavo-română ajuta cititorii să înţeleagă sensul cuvintelor pe care le recitau în slavonă. Totuşi, Coresi a publicat în româneşte anumite cărţi de învăţătură.

    Cel mai vechi text tipărit al Noului Testament în limba română, Evangheliarul Slavo-Român, a fost imprimat la jumătatea secolului al XVI-lea de Filip Moldoveanul )1551-1553), la Sibiu, şi se află astăzi la Sankt Petersburg.

    Discursul istoric şi ego-istoria - expunere a istoricului Alexandru Zub la Academia Română

    Istoricul Alexandru Zub, preşedintele Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Române, a prezentat, vineri, discursul de recepţie în Academia Română, un adevărat excurs ştiinţific asupra istoriei şi meta-istoriei.

    Optând pentru o reflecţie despre "discursul istoric şi ego-istoria", după cum şi-a intitulat conferinţa, academicianul Zub a prezentat în faţa înalţilor colegi aflaţi în Aula Academiei Române, o incursiune în diacronia domeniului, ca şi în preocupările actuale, alegere motivată şi de direcţia pe care însuşi istoricul a fost "ispitit să-şi exercite meseria de-a lungul anilor, slujind în templul muzei Clio.

    Pornind de la gratitudinea faţă de A.D. Xenopol, "principalul istoric român care a produs o sinteză pragmatică deplină şi o teorie a istorie demnă de luat în seamă, patronul Institutului în care Alexandru Zub şi-a desfăşurat câteva decenii activitatea ştiinţifică, punându-i acestuia în valoare opera, istoricul a trecut în revistă relaţiile de un fel sau altul cu ego-istoria ale unei întregi pleiade de înaintaşi şi confraţi de la Lucian din Samosata şi Herodot, la Kogălniceanu, Iorga, Edgard Quinet, Ranke sau Karl Brandi, Chaunu, la Lawrence Stone, G.Dumezil, Alain Besancon etc.

    Nu au fost uitaţi o serie de "actori din zona politicului" , deveniţi apoi memorialişti de prestigiu, dacă nu şi interpreţi ai evenimentelor la care luaseră parte", precum W.Churchill, T.H.Masaryk, Arthur M.Schlesinger jr., H.A.Kissinger, Z.Brzezinski.

    Discursul academicianului Alexandru Zub s-a constituit astfel, după propria mărturisire, într-o scurtă sistematizare în domeniul ego-istoriei, pornind de la relaţiile cercetătorului cu istoria imediată, de la statutul său de martor şi totodată interpret, pentru a-i defini succint străduinţele autocognitive, în cadrul disciplinei enunţate, pe plan universal, ca şi în spaţiul românesc.

    În opinia acad. Zub, "ocultarea istoriei recente, a propriei istorii, este în multe cazuri o formă de ipocrizie, un fel de a evita confruntarea cu sine, în raport cu răspunderile impuse de epocă".

    "Istoria ca discurs este tot mai mult un pariu proporţional cu utilizările ei paraştiinţifice, după cum au dovedit unii analişti ai fenomenului. Ea se află de aceea, în mod firesc, sub supravegherea statului, politicului, dar şi a societăţii, care îi impune adesea rezerve, tăcere, amnezii asumate. Conştient de situaţie, istoricul caută să-şi obţină autonomia,dreptul de a emite un discurs personal, în acord cu viziunea sa despre lume şi cu datele extrase din examenul materiei. Ego-istoria îl ajută să-şi obiectiveze propria situaţie", a concluzionat istoricul în finalul discursului său de recepţie în Academia Română.

    Florin Piersic, sărbătorit la Cluj-Napoca

    Actorul Florin Piersic a fost sărbătorit, vineri, la Cluj-Napoca, la împlinirea vârstei de 70 de ani.

    Deşi ştia că Primăria clujeană a pregătit un eveniment special pentru el, actorul nu s-a aşteptat să intre într-o sală plină ochi de funcţionari, consilieri locali, ziarişti şi cei mai de seamă reprezentanţi ai autorităţii locale.

    "Nu mi s-a întâmplat niciodată aşa ceva. Când am intrat în Primărie au sărit fotografi, mulţime... M-am simţit ca un preşedinte", a spus actorul.

    Primarul Emil Boc i-a înmânat lui Florin Piersic cheia oraşului şi i-a dăruit o sticlă de vin produs în anul naşterii actorului - 1936.

    "Cum să mă simt la 70 de ani, ca la 69. Vă rog să mă credeţi că această vârstă mie nu-mi spune nimic. Nu pot să realizez când au trecut toţi aceşti ani. Domnul Emil Boc a spus un lucru foarte frumos, a vorbit de legătura pe care am avut-o cu părinţii mei. Eu niciodată nu m-am gândit încă din copilărie să mă fac actor )...) Tot ce am făcut eu în această profesie am făcut fără să vreau să sar în ochi ... de fapt, chiar am râs de un coleg care zicea că noi am cunoscut gloria. Măi, poate ai vreo gagică şi o cheamă Gloria, i-am spus. Păi dacă noi am fi cunoscut gloria, atunci artiştii ăştia mari ca Peter O'Toole, Greta Garbo, Cary Grant ...păi de ei ce să mai zici", a spus Florin Piersic.

    Principele Radu de Hohenzollern-Veringen: Regina-mamă Elena a fost uitată de români

    Bucureşti, 27 ian /Rompres/ - Regina-mamă Elena, care a petrecut mai mult de jumătate din viaţă în repetate exiluri şi a obţinut titlul de "Drept Între Popoare", pentru actele ei de curaj din cel de-al Doilea Război Mondial, a fost uitată şi de Europa, şi de români, a declarat Principele Radu de Hohenzollern-Veringen, prezent la întâlnirea de vineri a membrilor organizaţiei "B'nai B'rith" România de la Centrul Cultural al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti.

    În alocuţiunea sa, Principele Radu a elogiat figura Reginei-mamă Elena, care a fost printre "puţinii oameni care au produs un cât de mic contrast cu realitatea alienată". Într-o ţară ocupată, unde obligaţiile de stat şi diplomatice o obligau să ia masa cu reprezentanţii militari germani ai timpului, Regina Elena a împărtăşit un destin la fel de sinuos ca al poporului evreu, a subliniat Principele. Ea a ajutat familii hăituite, fiind martoră la abdicarea forţată a tatălui ei, a soţului şi, după război, a fiului ei.

    Istoricii şi cercetătorii Holocaustului au constatat că "puţine personaje europene s-au expus public în apărarea celor fără apărare".

    Conform Principelui de Hohenzollern-Veringen, Regele Mihai spune că una din cele mai mari satisfacţii trăite a fost atunci când Regina Elena a primit titlul de "Drept Între Popoare". Familia regală este mândră de rolul ei.Numărul celor din România recunoscuţi ca "Drepţi Între Popoare" este mai mic de 70, iar în toată lumea el se ridică la aproximativ 20.000. Distincţia se acordă din anul 1953.

    Principele a subliniat în cuvântarea sa că Regina Elena "rămâne unică în istoria Europei, fiind nepoata a patru regi, fiica a doi regi, sora a trei regi, soţie de rege şi mamă de rege". Principele Radu a declarat că "întreaga Europă ar trebui să se plece, respectuoasă, în faţa unei astfel de femei" şi susţine că "nu numai Europa nu îşi aminteşte de Regina-mamă Elena, ci nici România nu o face".

    Principele Radu a declarat că , uitându-ne înapoi în istorie, regăsim evenimente "care au îndoliat întreaga Europă şi au rămas unice, aproape neverosimile, prin violenţa şi amploarea lor". Alteţa sa a acuzat "ororile" petrecute la Auschwitz şi la Sobibor, în câmpurile de la Bug, prin deportările din Transnistria, pogromurile şi trenurile morţii. Despre toate acestea, Principele Radu a spus că "nu au vreun verb, în vreuna din limbile pământului, care să poată exprima prejudiciul pe care l-au adus umanităţii".

    Întâlnirea de la Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România a fost organizată cu ocazia Zilei Internaţionale a Holocaustului, care este marcată anual în data de 27 ianuarie.

    Redacţia

    Știri Atheneum: