Un alt timp mă va zămisli!

m-am întors dintr-o lume inconstantă,
în care cuvintele nu mai reuşeau
să crească.

căutam în miezul raţiunii
un fragment
dintr-o ambiguă chemare.

nuditatea gândurilor,
nu mă lăsa indiferent
la soarta timpului.

îmi erau cunoscute virtuţile
culorilor fără de nume,
care discutau despre neputinţele lacrimilor,
de a acoperi reflecţiile
propriei mele existenţe.

respirarea,
nu-şi mai găsea vindecarea.

cele câteva vertebre
ale revoluţiei necuvintelor,
îmi făgăduiseră apropierea
de sărutul pruncului.

mă voi ridica deasupra firii
detronând pasiunile întunericului.

......................................

am adus un moment de repaus,
în strigătul fiinţei,
până ce un alt timp
va zămisli,
reîntâlnirea.

......................................