Cultura - AMINTIRI DIN ADOLESCENŢĂ - Cezar Andrei

Cultura - AMINTIRI DIN ADOLESCENŢĂ - Cezar Andrei



"Pasagerii care au însoţit pe călători la tren sunt rugaţi să coboare din vagoane"
- Auzi Şerifule, dă-te dracu' jos, mulţumim frumos.
- Da' ce mă, eu te-am condus pe tine? Dacă am bilet?
- Te pomeneşti că ţi-ai luat bilet, să fiu al naibii dacă nu te arunc din tren...
- Bă, tot v-o fac eu odată, nu ţi-am mai zis?
Trenul se pune în mişcare cu o smucitură. Câine era să-şi înghită tot sandwich-ul. Al dracu ăsta mănâncă tot timpul.
Naşu ar trebui să plece spre spate, oricând. E urmărit. Şi el ştie că-i urmărit. Mi-a aruncat o privire rece când ne-a văzut că-l căutăm, şi s-a uitat în ce compartiment intrăm. Oricum, până la Predeal trenul nu mai opreşte.
- Movi, lasă-mă mă pe mine la geam, mă plictisesc de moarte aicea la uşă!
- S..s..stai drrracu acoo..oolo, iar ne ne..nee..ee neebuneşti pe toţi?
- Lasă-l mă la geam, că stă lânga mine, ăsta dacă n-are o preocupare aruncă dracu trenu-n aer, zise Roşu'
- Hai Movi, drepţi, conformează-te majorităţii, spun eu de pe locul de lângă uşă.
- Ma..,aa.aa...a..ajoritate pe dracu', laa.aa..a.să-l să săăă săă dea baaa..abanii la naş, căă, io moo..omor dacă mi-i cee...eere mie.
- Bi..biiiiiineee, răspund eu, dau io babanii, si respiră dracu înainte că ne mooo...oolipseşti pe to..otoţi!
- Duu..uudu-te dracu'!
Mă rezem de spătar si geamul de la compartiment. Pe culoar, destul de aglomerat. Noroc cu Câine că s-a urcat din triaj şi a ocupat tot compartimentul.
Mamăăăăăă, ce plictiseală! Naşu tocmai a plecat spre spatele trenului. I-am auzit cleştele.
Apare el peste o oră, să ia dijma. Simt că mor.
Afară, pe coridor alţi tineri, cu aceeaşi destinatie, probabil: Buşteni, Sinaia, Predeal. Tot pot să mă uit afară prin geamul din faţa compartimentului.
Ce dracu sa le mai fac ăstora? O să-i zic naşului că toţi am contribuit în afară de Movilă. Se înroşeşte ca un rac şi nu mai poate scoate 2 cuvinte. Hai că sunt prost.
îmi trag perdeaua de la compartiment peste cap, si continui să mă uit pe fereastră.
Afară, relieful mă face să casc de vreo doua - trei ori. într-un târziu, tipul care era sprijinit de compartiment, se "aşează" mai bine şi îmi pune fundul exact in faţa mea. Cu coatele se sprijină de bara geamului, şi-şi pune şi capul pe braţe.
Na, acu nu mai văd nici câmpul agricol, ii vad numai fundul astuia aplatizat de geamul pe care stau şi eu sprijinit. "Levi Strauss", curea de piele, la naiba, şi naşu mai are vreo juma' de oră până să ajungă la noi. Arunc o privire în compartiment. Câine a terminat de păpat şi acum i se inchid ochii.
Porcu' mă ţine sub observaţie. Acu 2 săptămâni i-am pus în gură pe când dormea nişte seminţe de ardei iute. Ha ha ha ha, a sărit ca ars, dupa zece - cinşpe secunde. Neştiind ce s-a intâmplat cu el, a crezut ca moare. Am crezut ca mor şi eu de râs, mai mult de râsul lu Movilă, zgomotoso-sughiţat. Eu ii deschisesem uşa compartimentului sa poată fugi pe culoar. Noroc că l-au "prins" ceilalţi. Zâmbesc şi îmi pun capul la loc. îmi trag şi perdeaua în cap. Rămân doar eu cu fundul amicului de pe coridor.
Geamul s-a încălzit un pic de la el.
Wow, îmi vine o idee genial de idioată.
- Porcule, şoptesc eu, dă şi mie bricheta.
- Te dreacu de tâmpit, doar n-am înebunit, cui vrei să dai foc?
- Dă mă prostule să vezi ce te râzi.
- N-am mă, vezi ca are Calu' una.
- Calule, scoal' mă in sus si dă si mie bricheta!
- Şerif, nu vezi că dorm?
- Nu, caii dorm in picioare, hai măăă, Caluleeee, dă mai repede că se răceşte.
- Vezi că e în buzunarul de jos, ia-o şi singur.
Mă ridic şi deschid buzunarul rucsacului. Nici nu-i nevoie s-o caut, cade peste mine.
Măresc debitul gazului, şi încep să râd ca prostu'.
- Ce-i mă, zi şi mie, să râd şi eu, spune Porcu de pe bancheta din faţă
Nu-i răspund, şi mă aşez pe locul meu, punând încă odata perdeaua in cap
Aprind bricheta şi lipesc flacăra de geam in dreptul fundului individului, care acum stă cu faţa în jos, cu fruntea sprijinită de antebraţe, şi ochii închişi.
încep să râd gândindu-mă la efectul pe care o să-l produc cu bricheta. Mâna îmi tremură şi nici nu mai văd bine din cauza lacrimilor. Şi bricheta s-a încălzit, îmi dau seama, dar-mi-te geamul. Oricum mă aştept să fie gros, şi mai sunt si blugii, chiloţii, izmenele... Cu mâna cealalta apuc perdeaua, s-o trag repede când o percuta ţupinel. Degetul de pe tija care comandă supapa, începe să mă ardă. Mamă, mamă, cât o mai dura?
Parcă observ un firicel fin de fum din bulgi, şi brusc tipul sare ca "ars", din somn. Zvâcnesc si eu înapoi şi perdeaua revine in faţa mea. Prin perdea de vede individul contrariat şi roşu de sperietură, care se tot freacă cu mâna pe fund. Eu leşin de râs. Se trezeşte şi Calu'.
- Ce e mă tâmpitule, ce dracu râzi aşa? mă intreabă.
Individul de pe coridor, apropie mâna de geam şi nu înţelege de unde e aşa fierbinte. Deschide şi uşa compartimentului nostru şi se uită înauntru.
Se trezesc toţi. Cred că a venit "naşu". Eu sunt singurul care mă fac ca dorm.
Tipul închide uşa la loc, şi mai contrariat. Se mută din faţa mea, însa nu se mai sprijină..
Câine acum s-a prins si se apucă să râdă, îndoit cu mâna pe burtă. îi scoală pe toţi.
- Băăăăă, voi ştiţi ce-a facut Şerifu'? Băăi ce bou eşti.
De pe culoar vin zgomotele specifice cleştelelui de compostat bilete. Naşu e aproape.

Cezar Andrei