Interviu cu Felicia Mihali - Cristina MODREANU

Felicia Mihali, un scriitor romano-canadian:

"Am avut noroc să fiu publicată în Canada, românii sunt în afara modei literare"

Felicia Mihali a emigrat în Canada în 2000. În România era ziarist, dar chiar înainte de plecare i-au apărut trei cărţi - Ţara brânzei, Mică istorie, Luca şi chinezul. În 2001, cartea Ţara brânzei i-a apărut în traducerea proprie la editura canadiană XYZ din Montreal şi a fost întâmpinată de cronici foarte bune în ziarele şi revistele de specialitate din Quebec. După trei ani, Felicia Mihali se întoarce pentru scurt timp în România şi povesteşte despre drumul său de scriitor într-o limbă străină.

-  Mulţi tineri români studiază având de foarte devreme intenţia de a pleca în strainătate şi a-şi construi un destin acolo. Ce şanse au ei într-o societate cum este cea canadiană?

-  Emigraţia depinde de experienţa fiecăruia, există profesii care sunt favorizate la emigraţie - una e să fii actor şi cu totul alta inginer, doctor sau programator. Cu toate astea, nimic nu e imposibil, există persoane care pot trece peste orice, depinde de motivaţia fiecăruia. Depinde de motivul pentru care pleci din Romania: dacă pleci ca să mănânci mai bine, te arzi, acolo se mănâncă mai prost, totul e plin de chimicale şi trebuie să gestionezi foarte atent propria nutriţie; dacă pleci pentru că aici nu poţi face sută la sută ceea ce crezi că eşti în stare să faci, atunci s-ar putea sş reuşeşti. E foarte greu, cu toate că societatea canadiană este una dintre cele mai deschise, mai democrate, mai pacifiste, dar are reţinerile ei. Ţi se cere peste tot "experienţă canadiană" şi nu întâmplător - standardele sunt altele, chiar dacă vorbim doar de lucrul în echipă, de exemplu. Trebuie să cunoşti anumite lucruri legate de legislaţie, program, faptul că se munceşte pe rupte, cu foarte puţine pauze - e o societate foarte riguroasă, care te îmbrăţişează dacă eşti un bun profesionist. În general, românii fac figură foarte bună în Canada, selecţia e foarte severă şi nu ajung acolo decât profesionişti. Sunt oameni serioşi, nu hoţi, nu lichele, de aceea percepţia este cu totul alta decât în Europa, de exemplu.

-  Exemplul tău personal e unul special, ai reuşit să te afirmi în destul de scurt timp. Care este secretul tău, un traseu atent programat, sau norocul?

-  M-am orientat instinctiv şi m-a ajutat faptul că sunt o persoană foarte muncitoare. Nu ştiu cât de inteligentă, dar robustă, cu un spirit foarte puternic. Şi-atunci, de la început am fost admisă la Universitatea din Montreal la un Master în Literatura comparată, iar asta a fost o şansă pentru mine. A fost o alegere bună, chiar dacă mi-a fost greu. M-am pus la punct cu limba de creaţie, franceza literară - fiindcă există o distanţă între limba vorbită şi cea scrisă, asta se vede şi în română. Am redus astfel din handicapul limbii şi mi-am dat seama că trebuie să încerc rapid să public. Mi-am tradus singură Ţara brânzei, am verificat traducerea cu ajutorul unei profesoare de la Universitate şi când manuscrisul a fost gata, la capătul a câteva luni bune de muncă, l-am trimis la câteva edituri. Am primit multe refuzuri înainte de acordul editurii XYZ, care este a treia într-un eventual top al caselor de editură din Quebec şi e condusă de Andre Vanasse, o personalitate prestigioasă în domeniul literaturii. La sfârşitul lui 2001 a apărut Le pays du fromage.

-  Ţi se pare că din punct de vedere al informaţiei literare, suntem izolaţi în România?

-  România a rămas eurocentristă, ori în America modele sunt cu totul altele. Eu mi-am făcut teza, de exemplu, în Studii post-coloniale - literatura apărută după decolonizarea fostelor colonii engleze şi franceze. Sunt autori de care aici se ştie foarte puţin - Salman Rushdie este cel mai cunoscut dintre ei, dar sunt şi alţii - Hanif Kureishi, Zadie Smith, Arundathi Roy, Bharati Mukeriji ş.a. Sunt autori "produşi" din căsătorii mixte, deci cu o noua identitate hibridă, fie autori care au fost colonişti, iar după decolonizare au emigrat în spaţiile foştilor colonizatori. Plus că teoria literară nu mai e deloc ce ştiam eu din Universitate - s-au schimbat vedetele teoriei literare, în general moda fiind să vii înspre literatura din alte domenii, istorie, psihologie, politică, chiar medicină. Se cultivă interdisciplinaritatea, nu mai exista practic literatură pură, ci combinată cu alte arte - film, artă, dans. S-au hibridizat domeniile. Eu am avut noroc să fiu publicată, fiindcă nu sunt "în modă", centrele de atenţie sunt acum în zona Irak, Iran, Afganistan.        

Cristina MODREANU
(Adevărul)