Dimineaţă cu cafea

Cu ochelarii negri îmi încep ziua, abia apoi mă uit la ceas.
Fruntea mea verde priveşte în oglinzi oarbe. M-aş bărbieri,

Dimineaţă cu cafea

Cu ochelarii negri îmi încep ziua, abia apoi mă uit la ceas.
Fruntea mea verde priveşte în oglinzi oarbe. M-aş bărbieri,
o toartă fierbinte mă trage-ntr-o parte.

Aseară am ştiut că iarba creşte doar în pământ.
Acum e prea târziu să mai ştiu asta. E devreme încă să aflu altele.
O toarta fierbinte mă-mpinge din pernă.

Am lăsat geamul deschis se vede.
Prea zboară ciocuri prin cameră, în faţa mesei stă un cuib sintetic,
Sub pomul lui papuci de casă lenevesc patetic.
Pene plouă prin aer, au trecut stoluri, îmi spun, migrează, să fi venit deja toamna?
Nu cred: e devreme. Ori m-am culcat prea târziu?

Un saxofon deschide radioul
încet
mă întorc de pe o parte pe alta şi aşez cinci degete sutien peste tine,
întinsă pe pat, cafea te-aş bea, o mâna pe şold tu, toarta mea.