Dokument de singurătate

Singurătate care mă sapi în unghii

şi doare rădăcina până se lasă întunericul

ameţitor ar veni somnul dacă singurătatea

nu mi-ar fi străpuns ochii

 

nu mai am nimic de văzut

vremea s-a lăsat de la mine

alţii cred că o pot înlănţui

sau că nu este povestea lor

până nu se mai pot întoarce

firul de iarbă culcat la pământ

ascultă iarna şi îşi schimbă hainele

asceţii locuiesc pădurile singuri

în singurătate

într-un dor neputincios

scurmând întrebările

vibrând aerul gol de sub cer

vorbind cu paiaţele îndoielii

când se deschid arborii

să se mai dezmorţească

 

singurătate mă tragi în adânc

dacă nu închid uşile

să nu alunec în mine