Credinţe stranii ale românilor în urmă cu un secol

Credinţe stranii ale românilor în urmă cu un secol. Câte păcate îţi ierta Dumnezeu dacă striveai un păianjen

O serie de credinţe şi superstiţii publicate în revista de folclor „Şezătoarea“ arată cât de mare era simbolistica păsărilor, insectelor sau animalelor în viaţa locuitorilor din Moldova şi Muntenia. Credinţele românilor au fost o temă preferată a publicaţia „Şezătoarea“, revistă de folclor cu apariţie la sfârşit de secol XIX şi început de secol XX. Într-un număr al publicaţiei din 1901, directorul Artur Gorovei face o sinteză a superstiţiilor culese din judeţele Suceava, Iaşi, Tutova (Vaslui şi o parte din Galaţi), Dolj şi Teleorman.   

Credinţele românilor au fost o temă preferată a publicaţia „Şezătoarea“, revistă de folclor cu apariţie la sfârşit de secol XIX şi început de secol XX. Într-un număr al publicaţiei din 1901, directorul Artur Gorovei face o sinteză a superstiţiilor culese din judeţele Suceava, Iaşi, Tutova (Vaslui şi o parte din Galaţi), Dolj şi Teleorman. 
 
„Multe din aceste superstiţii vor fi fiind deja publicate chiar în «Şezătoarea», şi le public iar, fiindcă persoanele care mi le-au comunicat, le-au cules direct de la popor, în localităţi diferite. Acesta e, pe de o parte, dovada că, superstiţiile acelea sînt răspîndite pretutindeni în poprul nostrum, şi pe de alta, că nu sînt o invenţie a culegătorului“, spune Artur Gorovei.
 

Cântecul cucului anunţă cum îţi va merge tot anul 

 
Mare parte din credinţele culse din satele Moldovei şi Munteniei se leagă de relaţia oamenilor cu animalele. Păsările erau vestitoare de întâmplări fericite,  dar şi semne rele. În această categorie se înscrie cucul. 
 
„Cînd ţi-a cîntat cucul, în faţă, are să-ţi meargă bine tot anul“, sau „Cînd cucul cîntă şi noaptea, va fi an bun“, sunt două dintre credinţele care puneau  pasărea solitară într-o lumină bună în relaţia cu omul. 
 
Dar cântecul cucului putea fi şi de rău augur: „Cînd îl auzi cucul întîia oară şi vei fi bolnav, atunci bolnav vei fi toată vara“, sau „De vei auzi cucul întîi pe nemâncate, tot anul îţi va merge rău“, ori „De vei auzi cucul întăi pe nemîncate, tot anul îţi va merge rău“. Cel mai rău era „cînd cîntă cucul aproape de casă, atunci e semn de moarte“.
 
Pe de altă parte, o credinţă des întâlnită era aceea că „trebuie să te îngrijoreşti ca să ai bani în pungă, cînd o să-ţi cînte cucul, altfel nu ai să ai bani peste an“.
 
Duală era şi viziunea despre fluture („Fluture roşu de vei vedea întăi primăvara, e semn că peste an vei fi sănătos, iar de vei vedea fluture galbăn, ai să fii bolnăvicios“) sau mielul („De vei vedea întăi primăvara mile alb, tot anul vei avea inima bună, iar de vei vedea negru, inima-ţi va fi neagră“).
 

Cucuveaua şi iepurele, vestitori de moarte 

 
Ca şi în zilele noastre, semnele rele erau anunţate de cucuvea. „Cînd cîntă cucuveica pe casă, va muri cineva din casa aceia“, sau „Cînd cîntă cucuveaua pe coşul casei, e rău de pustietate. Cică moare cineva din casă“. În urmă cu 100 de ani, românii ştiau că „nu-i bine să îngîni cucuveica cînd cîntă, c-apoi ai să păţeşti ceva“.
 
Şi blândul iepure era trecut în categoria animalelor care trebuie evitate: 
 
„Epure de-ţi esă înainte la drum, n-are să-ţi meargă bine“, sau „Cînd îţi iese înainte, ai să prăpădeşti pe cineva“.
 
Despre rândunici se spunea că trebuie evitate, altfel aveai probleme grave de sănătate: „Cînd pui mîna pe rîndunele, au să te usture ochii şi are să ţi se usuce mîna“. 
 
Cuiburile de rândunele nu anunţau nimic bun („Cînd face rîndunica cuib sub straşină, ori înăuntrul casei unde locuim, nu e semn bun, tot semn de pustietate“). Pe de altă parte, era interzis să le distrugi: „Cuiburile de rîndunele nu se strică, că pe urmă îţi mor părinţii şi ele (rîndunelele) îşi pun foc pe casă“.
  serie de credinţe şi superstiţii publicate în revista de folclor „Şezătoarea“ arată cât de mare era simbolistica păsărilor, insectelor sau animalelor în viaţa locuitorilor din Moldova şi Muntenia. Ştiri pe aceeaşi temă Superstiţii la Întâmpinarea Domnului: Stretenia, ziua în care cine mun... 10 credinţe ciudate despre strigoi. Cum aflau românii, în urmă cu un s... Credinţele românilor au fost o temă preferată a publicaţia „Şezătoarea“, revistă de folclor cu apariţie la sfârşit de secol XIX şi început de secol XX. Într-un număr al publicaţiei din 1901, directorul Artur Gorovei face o sinteză a superstiţiilor culese din judeţele Suceava, Iaşi, Tutova (Vaslui şi o parte din Galaţi), Dolj şi Teleorman. „Multe din aceste superstiţii vor fi fiind deja publicate chiar în «Şezătoarea», şi le public iar, fiindcă persoanele care mi le-au comunicat, le-au cules direct de la popor, în localităţi diferite. Acesta e, pe de o parte, dovada că, superstiţiile acelea sînt răspîndite pretutindeni în poprul nostrum, şi pe de alta, că nu sînt o invenţie a culegătorului“, spune Artur Gorovei. Cântecul cucului anunţă cum îţi va merge tot anul Mare parte din credinţele culse din satele Moldovei şi Munteniei se leagă de relaţia oamenilor cu animalele. Păsările erau vestitoare de întâmplări fericite, dar şi semne rele. În această categorie se înscrie cucul. „Cînd ţi-a cîntat cucul, în faţă, are să-ţi meargă bine tot anul“, sau „Cînd cucul cîntă şi noaptea, va fi an bun“, sunt două dintre credinţele care puneau pasărea solitară într-o lumină bună în relaţia cu omul. Dar cântecul cucului putea fi şi de rău augur: „Cînd îl auzi cucul întîia oară şi vei fi bolnav, atunci bolnav vei fi toată vara“, sau „De vei auzi cucul întîi pe nemâncate, tot anul îţi va merge rău“, ori „De vei auzi cucul întăi pe nemîncate, tot anul îţi va merge rău“. Cel mai rău era „cînd cîntă cucul aproape de casă, atunci e semn de moarte“. Pe de altă parte, o credinţă des întâlnită era aceea că „trebuie să te îngrijoreşti ca să ai bani în pungă, cînd o să-ţi cînte cucul, altfel nu ai să ai bani peste an“. Duală era şi viziunea despre fluture („Fluture roşu de vei vedea întăi primăvara, e semn că peste an vei fi sănătos, iar de vei vedea fluture galbăn, ai să fii bolnăvicios“) sau mielul („De vei vedea întăi primăvara mile alb, tot anul vei avea inima bună, iar de vei vedea negru, inima-ţi va fi neagră“). Cucuveaua şi iepurele, vestitori de moarte Ca şi în zilele noastre, semnele rele erau anunţate de cucuvea. „Cînd cîntă cucuveica pe casă, va muri cineva din casa aceia“, sau „Cînd cîntă cucuveaua pe coşul casei, e rău de pustietate. Cică moare cineva din casă“. În urmă cu 100 de ani, românii ştiau că „nu-i bine să îngîni cucuveica cînd cîntă, c-apoi ai să păţeşti ceva“. Şi blândul iepure era trecut în categoria animalelor care trebuie evitate: „Epure de-ţi esă înainte la drum, n-are să-ţi meargă bine“, sau „Cînd îţi iese înainte, ai să prăpădeşti pe cineva“. Despre rândunici se spunea că trebuie evitate, altfel aveai probleme grave de sănătate: „Cînd pui mîna pe rîndunele, au să te usture ochii şi are să ţi se usuce mîna“. Cuiburile de rândunele nu anunţau nimic bun („Cînd face rîndunica cuib sub straşină, ori înăuntrul casei unde locuim, nu e semn bun, tot semn de pustietate“). Pe de altă parte, era interzis să le distrugi: „Cuiburile de rîndunele nu se strică, că pe urmă îţi mor părinţii şi ele (rîndunelele) îşi pun foc pe casă“. Într-o situaţie, vederea unui stol de rândunele putea aduce noroc: „Cînd vezi întîi rîndunele, şi vei săpa supt piciorul drept, ai să găseşti parale“ Păianjenul, vietatea care te izbăveşte de păcate Conform inventarului de credinţe şi superstiţii ale românilor de la început de veac XX, păianjenul anunţa vizitele. „Cînd se lasă paingăn din pod în faţă, au să vie oaspeţi“, sau „Cînd se lasă paingăni ziua de la straşina casei în jos, e semn că-ţi vor veni rudele“. O credinţă ciudată era că dacă striveai un păianjen, urma să fii iertat de Dumnezeu pentru un număr de păcate săvârşite: „Cîţi paiangăni vei omorî, atîtea pacate îţi va ierta D-zeu“, sau „Cine omoară un paingăn, îi iartă D-zeu şepte păcate“.