Întâmplări din ultima vreme - Martie 2004

Întâmplări din ultima vreme - Martie 2004

Întâmplări din apropiere

Se spune că limba dulce (limba degresată, „Atkins frendli - lou carb") mult aduce, mai ales aşa mă sfătuiesc prietenii, ca domn' preşedinte Nelu, „Mai animalule, fii şi tu mai maleabil, nu te mai lua la ceartă cu tot zarzavagiul " şi eu mă tot străduiesc să-mi îmbunătăţesc... dialogul. Dar până atunci, bucuroasă Samanta mi-a arătat mărţişorul primit de la Centrul Comunitar Romanesc din BC cu o urare sufletească şi scrisă de mână de acei oameni inimoşi care au adus un mic strop de lumină în sufleţelu' suratelor, copilelor şi mamelor noastre.

Şi nu numai asta, da' ultimele mesaje sunt de-a dreptu' încurajatoare, aproape să scoată din casă la tot felul de activităţi şi pe cei mai mari sceptici şi chiar şi pe mine mă bate gându' să fac mai mult, ca este loc şi pentru unul ca mine. Şi m-am hotărât să mă fac actor - o să apară spectacolu' de revistă „Rom-can-american idol" - sau în traducere liberă „chiciura de stele" - varianta la nord de patrujnouă. Dacă nu reuşesc, măcar o să mă bag spikăr-crainic la noile posturi locale de Televiziune. Şi VRTV, şi Rompost, cu noutăţi şi informaţii locale - atâta vă spun, lui Samanta îi place că ai de unde să alegi, de abia aşteaptă fata să mă vadă pe tub, falnic, cum prezint eu chestii din comunitate. Acum serios, apariţia acestor programe nu face decât sa îmbunătăţească legăturile între noi românaşii, pe parcurs emisiunile mai căutate se vor înmulţi, iar cele fără priză la public vor dispare. Brava lor, organizatorilor, şi la cât mai multe emisiuni.

Zilele astea tocmai stăteam pe marginea bordurii şi dezbăteam probleme cu un aprig tovarăş de-al meu, păi chiar aşa, dacă mass-media, ziarele, Internetu' şi chiar şi televiziunea locală în dulcele grai românesc aduc ştiri, informaţii şi comentarii mult mai la minut decât o facem noi la revistă, ce să facem? Să încercăm să ne-nghesuim şi noi cu informaţii, şmenuri, şuşanele şi vorbiri de discuţii unde mai e loc, sau să încercăm să o aliniem cu alte reviste de cultură, promovând tot mai mult aspecte literare, social-culturale, artistice, valabile pentru tot românul mioritic oriunde ar fi el?

Fără cultură am pieri sau, cum spune Samanta, ne-am îneca în paharu' cu bere şi kitsch şi desigur că şi în continuare se propune să încercăm să ţinem ştacheta cât mai sus, pe de altă parte diversitatea subiectelor şi caracterul local face parcă revista să fie mai înrădăcinată în comunitatea BC-istică.

Eu doar mi-am spus părerea şi sper ca şi dumneavoastră, dragi cititori, să trimiteţi gânduri despre ce şi cum vă place la revistă, noi o să publicăm părerile dumneavoastră, numa' să nu spuneţi că nu vreţi să mă vedeţi la teleu că se supără Samanta şi duce înapoi bunătatea de costum luat de nou de la solduri.

No, v-am zis, vă aşteptăm la atheneum@romanians.bc.ca.

Întâmplări din depărtare

La noi în ţară mamă s-a iscat o adevărată învolburare cum că o şcoala de prin sectoru' agricol Ilfov - sau de lângă Bucureşti, cum le place localnicilor să spună - a scos copiii la... munca patriotică, cică să îi înveţe cu responsabilităţile şi curăţenia, cu reciclarea gunoaielor, pe deasupra primăria a plătit şcolii contravaloarea (simbolică sau nu) muncii prestate, ca să mai fie bani să se repare şcoala sau să-şi ia domn' director un Cielo - după preferinţe.

Nu e problema cu banii, aicea nimeni nu se aşteaptă la minuni, profu' îşi trage automobil şi stă în clasă şi predă cu soba spartă, problema şi scandalul cel mare a fost la ideea - cum să mai facă odraslele noastre muncă patriotică, ce, suntem pe vremea comunismului? A venit revoluţia, s-a terminat cu voluntariatu'... Cât despre deprinderea cu calităţi destul de nefolositoare (?!) cum ar fi respect, responsabilitate, disciplină, muncă şi curăţenie, cui îi ajută? 67% din populaţie recunoaşte - mai nou jurând pe manualul crescătorului de seminţe - într-un sondaj de opinie, că la baza succesului nu stau inteligenţa, munca şi efortul susţinut, ci descurcăreala, pilele si şpaga.

Zis şi făcut, dacă vreţi să vă cumpăraţi Cadilac - anu' 1997, Mertan Clasa S - anu' 1998, sau un autobuz nou cu aer condiţionat din 2000, vă puteţi prezenta la licitaţia organizată de Episcopia Argeşului, unde PS sau şefu' cu actele la episcopie spunea că trebuie să se despartă de scule ca să strângă bani să...  construiască catedrala. Nu, nu să ajute săracii de prin zonă, că acolo intervin organizaţiile non-profit (!?), aşa rămâne omu' şi sărac, şi cu sufletul în rai - o să se mulţumească feţele bisericeşti cu Dacii Nova ...şi un Daewoo de teren „că ăla e a lu' şefu‘ şi nu-l vindem", poate că aşa, chinuindu-se în maşinile locale, o să „înceteze" lumea să comenteze.

Şi uite aşa, biserica ridică catedrale, guvern(anţii) ridică vile, s-a prins însă o baroneasa EU că ceva nu e totuşi în regulă.

Şi atunci să vină remanierea guverna-mentală. În bunul obicei: să se revizuiască, primesc! - dar ai mei să rămână (rotească) în punctele esenţiale; să nu se revizuiască, primesc! - dar să schimbăm oamenii de la guvern la cabinetul preşedintelui şi retur.

Ce mai concentrare a fost să fie schimbată ministra de justiţie, madam Stănoiu, care auzind ea de asta, s-a dus la nea Nelu şi a spus că nu se lasă dată şi, pentru calmarea stresului, s-a refăcut câteva zile la Paris, şi odată returnată i-a spus hidrologului că o să o ia la preşedinţie şi că ai lor tot o să intre pe listă, ca vice la Adi - premieru' minune.

Reperată la ambiţ, lucrarea s-a parafat nu înainte de a se mări numărul de arzători de gaz din guvern, acum există şi secretariatul general al guvernului şi noua înfiinţată cancelaria primului ministru. Singurul motiv la care m-am gândit este că Michi-şpagă, omu' de la secretariat, e ocupat cu electoralele, aşa că la aranjatul... cărţilor a trecut cancelaria. Nu ştiu despre dumneavoastră, da' pe mine mă ducea diriginta la cancelarie când facem prostii, ieşeam pedepsit nu că alţi părtaşi întru necaz care aveau părinţi mai... maleabili şi intrau la cancelarie... „loaded" şi ieşeau curaţi ca lacrima. Aşadar aviz amatorilor, zvântaţi valuta aia ca la Cancelarie e mai scump. Şi ca să fiu şi eu cucernic mă bag online şi licitez merţanu' ca să stimulez iertarea de potlogarii, poate aşa nu mai trebuie să dau ochii cu... diriginta.  

Al dumneavoastră, Gaşpar Rogoz
De la cancelaria de colhoz