A câta oară?

noaptea
a câta oară-mi iese sufletul din pie...

A câta oară?

noaptea
a câta oară-mi iese sufletul din piept cu un oftat
chinuitor
lăsând un gol atât de mare...
de mare fără lacrimi...
secată Marea moartă

a câta oară privesc pe întuneric pereţii-n dormitor
nu mai sunt umbre pe care să le-ascult
doar amintiri fugare

a câta oară îmi amintesc cum mă priveai îmbietor
te pierd într-un hublou ascuns de gânduri
pasăre de pradă în visul trecător
mi te vânez cu rânduri...
surâzi cu junghiuri...
copil cu unghiuri
de femeie

ziua
a câta oară te sărut cu ochii-ntredeschişi
poza păstrează aroma de raze şi petale
bună dimineaţa floare
ruptă din Soare...
din Soare fără lacrimi...
floare te ofileşti
a câta oară te confund c-un trecător
pe stradă sunt atâtea copii de duzină
mă claxonează o maşină lângă semafor
trezeşte-te n-o să mai vină

în parc atâtea păpădii şi feţe şi pistrui
iubeam la nebunie ochii tăi căprui
a câta oară scriu la întâmplare
banca este iar plină de ziare
încercuiesc câte un semn... câte un semn...
a câta oară... tandra

Alexandra