Ridică-te române şi latră-ţi-l pe zeul

Ridică-te române şi latră-ţi-l pe zeul

Ridică-te române şi latră-ţi-l pe zeul

ridică-ţi din cenuşa eşecurilor multe
făptura ta străpunsă mereu de un pumnal
şi ia-o de la capăt la vale şi la deal
prin singurele locuri ce ştiu să te asculte

tu eşti mereu schilodul ce se regenerează
prin boală şi cădere sortit să se ridice
să-şi caute-n icoane mirabila matrice
care-l înlănţuieşte şi îl înnobilează

ridică-te şi urlă la lună-o noapte-ntreagă
cu ţipătul să spinteci prin mii de ani 'napoi
ecoul lui să-ţi spele şi lacrimi şi noroi
ca ochii tăi să vadă din nou ţărâna dragă

lasă-l doar pe Zamolxis să bântuie muzeul
te du să-ţi semeni grâul ca să dospească pâine
s-o-mparţi cu bucurie cu cei care-ţi spun câine
ridică-te române şi latră-ţi-l pe zeul

Cenaclu Literar: