Ortografia pentru toţi

 

 

Felul de a scrie este o carte de vizită care poate onora sau compromite.”( Mioara Avram)

 

Pentru a lămuri câteva dificultăţi de scriere pe care le întâmpină vorbitorul de limba română am ales ca ghid cartea Mioarei Avram, Ortografia pentru toţi, tocmai pentru că expune, defineşte şi detaliază punctul de vedere al Academiei Române.

 

I. a sau ea

Alegerea între a şi ea în scris şi pronunţare pune probleme mai ales atunci când urmează după consoane.

 

1) După i vocalic şi semiconsonantic se scrie întotdeauna a şi niciodată ea sau iea. Ex: femeia, îndoială, întemeia, joia, vasluian, bucuria, apropia, liniază, sfiască

 

2)După e se scrie atât a cât şi ea, conform principiului morfologic( ţinând cont de formele flexionare diferite ale verbelor cu tema în vocala e). În majoritatea formelor corect este a Ex: agrea,crea, recrea, suplea, agreaţi, creaţi, crease etc. Dar la indicativ prezent pers. 3, sg. şi pl. corect este: agre-ează, cre-ează, suple-ează. Derivatele verbelor cu tema în –e se scriu corect cu a: agreabil, creativitate, creatură, supleant, creaţie. La indicativ prezent, pers. 3 sg. şi pl. corect este: agre-ează (agre-a), cre-ează(cre-a), suple-ează(suple-a). Derivatele verbelor cu tema în –e se scriu corect cu a: agreabil, creativitate, supleant etc.

 

3) După consoane, scrierea reflectă întotdeauna pronunţarea.

a) După j, ş în rădăcina cuvintwelor se pronunţă şi se scrie numai a (nu ea): deja, dejalen, dojană, jachetă, jaf, jalbă, jale, jalon, jaluzea, jambon, jandarm, jantă, jartieră, jarişte, javră, mojar,pojar, rejansă, stejar etc.;

aşa, caşa, caşalot, cearşaf, eşafod, eşapament, eşarfă, muşama, şa, şablon,şacal, şagă, şah,şaibă,şaisprezece,şaizeci,şal,şalău,şale,şalupă,şamotă,şampanie,şansă,şantier,şanţ, şapcă, şapte, şarjă, şarpe, şatră etc.

Conform acestei reguli se scrie cu a ( nu ea) în: aşază, deşală, deşartă, dârjală (băţ, coadă de topor sau de sapă) înşală, şadă, şade, tânjală (piesă la jug)

Deşi învelişul sonor al următoarelor cuvinte pare asemănător cu cele dinainte, structura morfologică diferă deoarece ea se află în afixe: furiş –ează, înfăţiş-ează, greş-eală, mânj-eală, îndârj-eală

 

b) După s se pronunţă şi se scrie ea în cuvintele: măsea, seacă, seară, seamănă, diseară. Se scrie şi se pronunţă seamă în toate sensurile actuale acestui cuvânt precum şi în îmbinările a băga de seamă, a lua seamă, a ţine seama, o seamă de, şi samă în sensurile învechite „recensământ”, „bir” de care este legat derivatul sameş, „funcţionar strângător de biruri” şi „administrator de moşie”.

După z se pronunţă şi se scrie a în za, zale, zadă şi ea în zeamă

După ţ se pronunţă şi se scrie a în ţară, şi ea în ţeapă, ţeastă, ţeavă.

 

c) După r se scrie şi se pronunţă a în cracă, crapă, rabdă, strajă, şirag şi ea în breaslă, creangă, greabăn, rea reavăn, reazemă, streaşină, treapădă, vreasc, zdreanţă.

După l se scrie a în flacără şi ea în leapădă, fleandură, buleandră

 

d) După d se pronunţă şi se scrie ea în deapănă.

După t se scrie corect a în tas, taşcă , dar ea în stearpă.

 

e) După consoane labiale(p,b,m,v) se pronunţă şi se scrie a în obadă, pag, pană, pară, pată, pomană, vadră, dar ea în beat, meargă, pribeag, veac.

 

4) Pentru afixele flexionare şi lexicale ataşate la teme consonantice există regula menţinerii acestora şi a respectării structurii morfologice a tipului de flexiune sau derivare.

 

a)Substantivele feminine terminate în consoană +ă au forma articulată în a, iar cele terminate în consoană +e au forma articulată în ea.

ex: latura (< latură), ţigara (< ţigară), năpasta (<năpastă) soarta (<soartă)

      bătrâneţea (<bătrâneţe), directoarea (<directoare) marginea (<margine) mătasea( <mătase)

 

Substantivele şi adjectivele feminine cu tema terminată  în j, ş au formele articulate numai în a

ex: cârja(<cârjă), coaja( <coajă), grija (<grijă), loja (<lojă), tija (<tijă), cămaşă (<cămaşa), gureşa (<gureşă), mătuşa (<mătuşă), uşa (<uşă), păpuşa (<păpuşă).

 

b)Verbele de conjugarea I cu tema terminată în j, ş se pronunţă şi se scriu cu a la infinitiv şi în formele care preiau sufixul infinitivului: angaja, aranja, menaja, înfăşa, îngrăşa, furişa etc.

 

c) La conjugarea a IV–a desinenţa de conj. prez. 3 sg şi pl. este-ească la verbele cu infinitivul în consoană +-i şi –ască la cele cu infinitivul în –î.

Ex: îngrijească, oblojească, rotunjească, umezească, veştejească, ameţească, iuţească, huzurească, dogorească etc.

dar, amărască, hotărască, scociorască, ocărască etc.

 

d) Sufixul imperfectului este -a la verbele de conj. I (scris ea la cele cu tema terminată în cons.k, g şi la cele de conj. a IV-a cu infinitivul în –î, dar –ea la toate celelalte.

Ex: oblojea, rotunjea; dar  angaja, aranja, bandaja, menaja, ieşea, păşea, sfârşea;  dar furişa, îngrăşa, apăsa, uza;  dar auzea, umezea, cocoţa, dar ameţea, dogorea, huzurea, suferea, dar amăra, cobora, hotăra.

Imperfectul verbului a fi în limba literară este: eram, erai, era, eraţi, erau

 

e) Se pronunţă şi se scrie numai a în următoarele sufixe:

-adă: oranjadă;

-ament: angajament, aranjament, ataşament;

-ant:angajant, deranjant, tranşant;

-ar: birjar, coşar, păpuşar, gogoşar;

-ator: încurajator;

-şag: furtişag, rămăşag;

 

Se scrie şi se pronunţă ea după consoane în sufixele:

-ea: frumuşea, căţea, viţea;

-eală: betegeală, mânjeală, zăpuşeală, agoniseală, oboseală, procopseală, urzeală, amăreală, iuţeală, mohoreală, oţăreală, învălmăşeală;

-eaţă: roşeaţă

-ească:vitejească, băieţească, frăţească, franţuzească

 

Se scrie şi se pronunţă corect: clujean, huşean, ieşean, maramureşean, orăşean, bănăţean, argeşean, lipovean, moldovean, gălăţean, braşovean, prahovean.

Cuvinte cheie : ortografie

Taxonomy upgrade extras: