Ce Ştim Despre Sunătoare (Hypericum perforatum)?

Ce Ştim Despre Sunătoare (Hypericum perforatum)?

Hypericum perforatum, binecunoscută în lumea anglofonă ca St. John"s Wort, este o plantă sălbatică, folosită de secole pentru tratarea diferitor stări maladive, dar în acelaşi timp foarte controversată în prezent. Multe legende sunt legate de numele englezesc al acestei plante. Unele dintre ele spun că Hypericum perforatum ar fi fost una dintre plantele preferate ale Sfântului Ioan Botezătorul. Altele compară punctele roşii de pe petalele florii cu sângele vărsat de Sfântul Ioan când i s-a tăiat capul, iar petele translucide de pe frunze cu lacrimile vărsate de El (1). Nu ştim dacă aceste legende sunt ţesute pe gherghef de adevăr... poate că da, poate că nu. Cert este că lumea anglofonă a acceptat şi "certificat" această legătură numind Hypericum perforatum St. John"s Wort. Noi românii îi spunem simplu sunătoare (2, 3, 4).

De-a lungul timpului sunătoarea a fost administrată pentru tratarea unei game foarte largi de maladii, cu mult înainte ca depresia nervoasă să fie catalogată drept o boală în sine. Astfel, medicii antici Dioscoride (Grecia) şi Pliniu (Roma), precum şi părintele medicinei, Hipocrate, au administrat această plantă în scopul tratării rănilor şi a hemoroizilor, a bolilor de rinichi şi plămâni, a bolilor sistemului digestiv şi a melancoliei (5). În prezent, sunătoarea este folosită în mod special pentru tratarea formelor uşoare de depresie (atât pe continentul american, cât şi în unele ţări din Europa), dar există şi studii îndreptate către evaluarea efectului său asupra altor afecţiuni, cum ar fi SIDA, diverse forme de cancer, alcoolism, epilepsie, psoriazis, artrită reumatoidă, ulcer, coşmaruri la copii etc. (1, 6)

În tradiţia românească, sunătoarea a fost folosită în principal în gastrite hiperacide, ulcer gastric, hepatite, colite, colecistite, dischinezie biliară, enterocolite cronice, arsuri, răni etc. (2, 3). Cu toate acestea, şi în România, o atenţie din ce în ce mai mare - mai ales în ultimii ani - este dată sunătorii din perspectiva ameliorării simptomelor depresiei nervoase (4).

Supranumită şi "Prozac natural" (n.b. "Prozac" reprezintă unul dintre medicamentele prescrise cel mai frecvent împotriva depresiei nervoase), sunătoarea este folosită de un număr foarte mare de persoane ca tratament alternativ al depresiei. În Germania, sunătoarea este prima opţiune pe care atât medicii cât şi pacientii o aleg în tratarea depresei nervoase (7). În Statele Unite sunătoarea este atât de apreciată, încât numai în intervalul cuprins între anii 1995 şi 1998 vânzările de St. John"s Wort au crescut cu 3900% (!) (7). Cu toate acestea, numărul din august 2000 al revistei Natural Foods Merchandiser anunţa că vânzarea produselor conţinând sunătoare a fost interzisă de către Ministerul Sănătăţii din Franţa. Ce le-a determinat pe autorităţile franceze să interzică un produs atât de apreciat pe piaţa internaţională? La momentul respectiv, motivaţia a fost că substanţele active din sunătoare pot interacţiona cu o gamă largă de medicamente şi pot cauza reacţii nedorite şi periculoase pentru pacienţi (8). Cercetările ulterioare au confirmat acest lucru. Şi nu numai atât: unele studii clinice întreprinse în universităţi renumite din întreaga lume sugerează că sunătoarea nu ar avea nici un efect asupra anumitor tipuri de depresie nervoasă. Am să ilustrez aceste afirmaţii doar cu două exemple. Primul se referă la un studiu clinic întreprins la Institutul Oncologic din Rotterdam. În cadrul acestui studiu s-a constatat că sunătoarea poate reduce eficienţa tratamentului anticangerigen la unii pacienţi. Când substanţa anticancerigenă irinotecan a fost combinată cu un extract de sunătoare, efectul său a scăzut cu 40%. Mai mult, prezenţa în organism a sunătoarei a fost detectată şi după trei săptămâni, ceea ce sugerează că doar întreruperea tratamentului cu sunătoare pe o durată anume nu este suficientă, când se intenţionează aplicarea unui tratament cu medicamente anticancerigene (9). Al doilea exemplu se referă la un studiu clinic desfăşurat la Universitatea Duke. Rezultatele acestui studiu, întreprins pe 340 de persoane, sugerează că sunătoarea nu a avut un efect semnificativ asupra stării depresive a pacienţilor (10). În plus, la sfârşitul studiului, Dr. Robert Califf, directorul Institutului de Cercetare Clinică Duke, a avertizat că ineficienţa sunătorii în tratarea depresiei NU este sinonimă cu faptul că sunătoarea ar fi complet inofensivă pentru organism. Acest lucru a fost confirmat de către Dr. Johnatan R. T. Davidson, directorul Programului de Stres Traumatic şi Anxietate de la Universitatea Duke, care a accentuat că în cele mai multe cazuri "natural" şi "inofensiv" nu sunt sinonime (11).

Acestor studii li se adaugă faptul că în momentul de faţă plantele medicinale, ca şi multe alte produse naturale, nu sunt strict reglementate în America de Nord. Acest lucru se concretizează atât în variaţii inacceptabile de calitate, cât şi în lipsa de pe etichetă a unor informaţii strict necesare pentru pacienţi. Astfel, când 10 flacoane de sunătoare fabricate de 10 companii diferite din America de Nord au fost analizate într-un laborator independent, rezultatele obţinute au variat între 20% şi 140% concentraţie de ingredient activ, comparativ cu ceea ce era prezent pe etichetă (7). Cu alte cuvinte, unele produse nu conţineau decât 20% din cantitatea de ingredient activ declarată, iar altele conţineau cu 40% mai mult. De asemenea, etichetele de sunătoare în general nu menţionează că această plantă ar putea fi nocivă pentru anumiţi pacienţi. Un exemplu în acest sens îl constituie femeile însărcinate, care nu întotdeauna ştiu că sunătoarea poate avea efecte negative asupra fătului, ţinând seama că în urmă cu 1100 de ani era folosită pentru provocarea avorturilor (7). Este adevărat că FDA (The Food and Drug Administration) şi CFIA (Canadian Food Inspection Agency) au autoritatea de a retrage de pe piaţă produse dovedite a fi nocive pentru organismul uman. Cu toate aceastea, în momentul de faţă, nu există nici o lege care să prevină apariţia pe piaţă a unor astfel de produse. Până când Health Canada va crea un cadru legislativ care să ia în considerare atât eficacitatea cât şi inocuitatea produselor medicinale naturale, responsabilitatea integrală a folosirii acestora le revine cumpărătorilor.

Miruna Laza