Obiceiuri de Paşti la români

Pe lângă dimensiunea religioasă, sărbătorile pascale au dezvoltat pe teritoriul României, de-a lungul timpului, un număr impresionant de datini în care se îmbină simboluri, bucate tradiţionale, elemente ale naturii şi superstiţii.

Conform muzeografului Simona Hobincu, de la Muzeul Ţăranului Român, fiecare zonă a ţării are obiceiurile ei specifice de Paşti.

La Câmpulung Moldovenesc, datina se deosebeşte prin complexitatea simbolurilor şi a credinţei în puterea miraculoasă a rugăciunii de binecuvântare a bucatelor. În zorii zilei de duminică, credincioşii ies în curtea bisericii, se aşează în cerc, purtând lumânările aprinse în mână, şi îl aşteaptă pe preot care le sfinţeşte bucatele din coşul pascal.

În coş, care este acoperit cu un şervet ţesut cu modelul specific zonei, se află, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminţe de mac, care vor fi aruncate în râu pentru a alunga seceta, sare, care va fi păstrată pentru a aduce belşug, zahăr, folosit când se îmbolnăvesc vitele, făină, pentru ca rodul grâului să fie bogat, ceapă şi usturoi, care protejează împotriva insectelor. Deasupra acestei farfurii se aşează pasca, şunca, brânza, ouăle roşii şi ouă încondeiate, bani, flori, peşte afumat, sfecla roşie cu hrean şi prăjituri.

În Bucovina, fetele se duc în noaptea de Înviere în clopotniţă şi spală limba clopotului cu apă neîncepută. Cu aceeaşi apă se spală şi pe faţă, în dimineaţa zilei de Paşti, ca să fie frumoase tot anul.

În zona Sibiului, de Paşti este împodobit un pom asemănător cu cel de Crăciun. În locul globurilor se agaţă ouă vopsite, golite de conţinut.

La slujba de înviere, credincioşii din Călăraşi aduc la biserică, în coşul pascal, alături de ouă roşii şi cozonac, şi cocoşi albi. Aceştia sunt crescuţi anume pentru împlinirea acestei tradiţii. Ei vestesc miezul nopţii, iar datina spune că, atunci când cocoşii cântă, a înviat Hristos. Cel mai norocos este gospodarul al cărui cocoş cântă primul. După slujbă, păsările sunt dăruite săracilor.

Un alt obicei specific s-a perpetuat în Lăpuş, Maramureş: dimineaţa, în prima zi de Paşti, copiii care au cel mult nouă ani merg la vecini să le anunţe învierea Domnului. Gazda dăruieşte fiecărui urător un ou roşu. Tot în Maramureş, pragul casei trebuie trecut de Paşti mai întâi de un băiat, pentru ca în acea gospodărie să nu existe certuri tot restul anului.

Printre dulciurile pregătite de Paşti în Argeş se numără şi covrigii cu ou. Fiecare gospodină se străduieşte să prepare această delicatesă, considerată simbol al belşugului pentru că reţeta necesită 15 ouă la un kilogram de făină.

În Banat, la micul dejun din prima zi de Paşti, se practică tradiţia tămâierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeşte o linguriţă de paşti (vin şi pâine sfinţite). Meniul acestei mese festive include ciolanul de porc fiert, ouă albe şi mâncăruri tradiţionale, după care se continuă cu friptura de miel.

În Ţara Moţilor, în noaptea de Paşti, se ia toaca de la biserică, se duce în cimitir şi este păzită de feciori. Dacă nu sunt atenţi şi toaca este furată, ei vor trebuie să dea, a doua zi, un ospăţ. Dacă cei care încearcă să fure toaca nu reuşesc, atunci ei vor plăti ospăţul.

Femeile şi fetele din Almaş, de pe valea Crişului Alb, îmbrăcate în haine de sărbătoare, vopsesc şi 'impistriţesc' ouăle întotdeauna în curtea bisericii.

În Transilvania, capul familiei împarte un singur ou sfinţit cu toţi membrii acesteia. O credinţă bucovineană spune că cei care ciocnesc ouă roşii în ziua de Paşti se vor întâlni şi pe lumea cealaltă. De asemenea, cel al cărui ou se sparge primul, va muri înaintea celuilalt.

Conform tradiţiei, nu toate ouăle trebuie împodobite cu forme şi figuri, ci doar acelea care se păstrează în casă pentru a aduce noroc şi belşug şi a o apăra de rele: acestea sunt ouăle 'muncite', fie policrome, realizate prin vopsiri succesive şi o îmbinare a modelelor, de unde şi denumirea de 'împestriţate', fie cele roşii cu ornamente aplicate cu ceară albă sau prin scrijelirea vopselei.

Ouăle monocrome, aproape întotdeauna roşii, se numesc în Bucovina 'merişoare'. Ele se vopseau în trecut doar cu substanţe vegetale şi erau destinate prinoaselor pentru morţi.

Cojile de ceapă, zeama de sfeclă, frunzele de măr sau corn şi coaja de prun dădeau nuanţa de roşu. Brânduşele, frunzele de mesteacăn, socul şi coaja de păr generau străluciri de galben şi auriu, viorelele colorau ouăle în albastru, iar verdele apărea prin fierberea ouălor în zeamă de frunze de nuc sau muguri de măr pădureţ. Toate plantele erau culese după o anumită ştiinţă, în momentele cele mai favorabile din an, şi erau păstrate cu grijă până în Săptămâna Patimilor.

Alfabetul simbolic folosit în încondeierea ouălor de Paşti are adânci semnificaţii creştine. 'Brâul Maicii Domnului', 'Crucea Paştilor', 'ochiul' şi 'porumbelul', simboluri ale Duhului Sfânt, 'mâna', care semnifică binecuvântarea dumnezeiască, 'scara', simbol al ascensiunii la ceruri, 'peştele', încifrare a numelui lui Isus, şi 'cârja', emblema Păstorului sufletelor rătăcite, sunt doar câteva dintre motivele ce împodobesc oul tradiţional de Paşti.