La 27 ianuarie 1756, primăria micului orăşel austriac Salzburg înregistra naşterea unui anume Johannes Wolfgangus Chrysostomus Teophillus, fiul lui Leopold Mozart şi al Annei Maria Pertl. Peste doar câţiva ani acest copil avea să farmece toate Curţile europene prin talentul său ieşit din comun, generând o adevărată obsesie de-a lungul şi de-a latul Bătrânului Continent.

El va creşte şi va deveni unul dintre cei mai mari muzicieni ce au trăit vreodată, iar generaţiile viitoare îi vor asculta muzica cu incitare şi-l vor pomeni cu veneraţie sub numele de Wolfgang Amadeus Mozart.

Viaţa lui Wofgang, sau Wolfi pentru apropiaţi, a fost marcată de o muncă neîncetată. Tatăl său, Leopold, violonist binecunoscut, autorul unui manual de vioară faimos în epocă, şi-a dat seama de la început că are un copil genial, drept pentru care l-a pus la treabă de la o vârstă extrem de fragedă, silindu-l să exerseze ore în şir la pian şi vioară. Împreună cu sora lui, Maria Anna (numită de el, cu duioşie, "Nannerl") avea să străbată Europa în lung şi-n lat, purtat fără milă de tatăl lui prin mai toate curţile princiare. Wolfi şi Nannerl vor fi singurii supravieţuitori din cei şapte copii ai familiei Mozart.

Totuşi, de ce este considerat Mozart unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii? De ce este el privit cu uimire şi astăzi, iar operele sale stârnesc încă entuziasmul specialiştilor de pretutindeni? Ce este atât de special la acest om?

Un răspuns scurt ar suna cam aşa: la trei ani cânta la pian, la cinci începe să compună, la 8 ani scrie prima sa lucrare muzicală care se afla încă în repertoriul public, la 12 ani prima operă; în scurta sa viaţă (35 de ani) a compus o cantitate impresionantă de lucrări, acoperind toate genurile muzicale (de la piese pentru pian până la opere) şi aproape tot ce a creat poartă amprenta capodoperei! Mai mult decât atât, manuscrisele păstrate la Salzburg şi în alte părţi sunt aproape curate, ca şi când acest om ar fi scris sub o dictare divină, ca şi când compoziţia muzicală era pentru el la fel de firească cum e pentru noi respiraţia! Aceste fapte sunt unice în Istoria Muzicii.

Dar, să le luăm pe rând.

"Miracolul pe care Domnul l-a permis în Salzburg", aşa îl descria Leopold pe fiul său, şi toată viaţa s-a simţit dator în faţa lui Dumnezeu să facă cunoscut tuturor acest miracol. El nu se va mulţumi doar cu extenuantele ore de exerciţii la care îl supune pe copil, ci organizează turnee lungi şi obositoare. Este posibil ca acest regim de viaţă aproape inuman să-l fi şubrezit pe Mozart de mic.

Primul turneu de acest gen are loc între 1763 şi 1766 (trei ani şi jumătate!), imediat după numirea lui Leopold ca vice-Kappellemeister al curţii din Salzburg. Atât micuţul Amadeus cât şi surioara sa "Nannerl" vor urma, conduşi de tatăl lor, următorul traseu: Mchen, Ulm, Frankfurt (Goethe este prezent în sală), Bonn, Kőln, Bruxelles, Paris, Vesailles, Londra, Canterburry, Haga, Utrecht, Antwerpen, din nou Paris, apoi Dijon, Geneva, Lausanne, Berna, Zűrich etc. Lunga înşiruire de localităţi este bineînţeles, intenţionată şi are scopul de a da dimensiunea adevărată a acestui inuman turneu. Copiii, mai ales Wolfi, sunt primiţi cu entuziasm de curţile nobiliare şi încântă auzul mai marilor vremii: Ludovic al XV-lea, George al III-lea al Angliei, prinţul de Orania, prinţul de Cond etc. În acelaşi timp însă, ei se îmbolnăvesc de câteva ori destul de serios, dar neînduplecatul lor tată îi pune să cânte chiar cu febră mare. La mijlocul turneului "Nannerl" se îmbolnăveşte atât de grav încât este chemat preotul pentru împărtăşanie! Din fericire, fata se înzdrăveneşte, dar Wolfi cade răpus de febră tifoidă, rămânând în pericol două luni. Chiar şi după aceste întâmplări, Leopold decide continuarea turneului, la sfârşitul căruia tânărul Mozart - la doar 10 ani! - se alege cu un reumatism grav care se pare că i-a fost fatal în cele din urmă. Este adevărat, tot pe parcursul acestui turneu apar, incredibil, primele simfonii mozartiene. Incredibil pentru că, nu uitaţi, avem de a face cu un copil care încă nu împlinise 10 ani. Un alt amănunt, de data asta amuzant, al acestui turneu ar fi acela că, la Londra, copilul-minune va fi examinat de omul de ştiinţă Daines Barrington, examinare ce urmărea atestarea faptului că puştiul era "autentic" şi nu cine ştie ce păpuşă mecanică!

La nici un an de la acest turneu, Leopold îşi târăşte din nou familia, de data aceasta la Viena, unde Mozart se îmbolnăveşte de variolă. În capitala Imperiului, familia este primită de împărăteasa Maria Tereza şi obţine comanda unei opere pentru fragedul vlăstar. Acesta - încă convalescent - va scrie, într-adevăr primele sale opere: "La finta semplice" şi "Bastien und Bastienne". Avea 12 ani.