 |
Să nu mă-nşeli, minune tăinuită | |
 |
||
|
|
Să nu mă-nşeli, minune tăinuită . Să nu-mi întorci privirea spre niciunde, Spărgând în cioburi gândul ce ascunde Capcana vorbei aspru ticluită. Să nu-mi atârni împestriţate funde De pleoapa orei ce-a trecut grăbită, Ca să ascunzi ispita obosită De tăvăliri prin văgăuni imunde. Mai bine goală, cum ai fost creată, Să-ţi uiţi fiinţa moale în eter, Ca să te sorb din ceaţa ce mă-mbată Cu-arome dulci în ceasul efemer. Ce voi şopti cu patimă odată Va răsuna năvalnic până-n cer. 5 februarie 2005 |
The comments are owned by the poster. We aren't responsible for their content.
| Poster | Thread |
|---|---|
| valentinabecart | Posted: 2009/4/21 12:17 Updated: 2009/4/21 12:17 |
Vizitator   Joined: 2009/1/18 From: pascani Posts: 5 |
 Să nu mă-nşeli, minune tăinuită (Adrian Munteanu)"Să nu mă-nşeli, minune tăinuită .
Să nu-mi întorci privirea spre niciunde, Spărgând în cioburi gândul ce ascunde Capcana vorbei aspru ticluită." ................ rostirea poetului - atât de bine "ticluită" - nu este la îndemâna trecătorului rătăcit ce nu cunoaşte "capcana vorbei"... vorbă rostogolită prin pulberi stelare, înfăţişându-se cititorului în toată strălucirea, măreţia şi chemarea-i tainică... minunat! cu încântare, valentina becart |