Se pare că
fulgerul industrial căzuse neghiob
în mijlocul pieţei
fibrele porţilor oarbe arzândă
îşi ascundeau ochii sub gratii
tarabele zgomotoase
se-nghesuiau galben roşu
mirosind a resturi de toamnă
trecută de genunchi
şi precupeţele, vai, locuind
pe pungile murdare de reclame
plângeau
fumul lingea pietre după ce obosit
fusese martorul tuturor
copacilor morţi în picioare
fetiţele înveşmântate-n funingine
îşi căutau şosetele albe
cu care să se facă nevăzute
în ciuda sângelui bolborosind
la capătul inimii dinspre pântec
porumbeii de pe îndrăgostiţi
îşi puseseră armurile la uscat
şi cu grijă se împerecheau
fără nuntă

dimineaţa ar fi semănat cu o revoluţie
dacă seara înainte de culcare
nu am fi băut şi timpul
se pare că