Cuvântul kitsch are o etimologie multiplă. Una dintre semnificaţii o găsim încă din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când, turiştii americani sosiţi la Munchen, căutau să cumpere tablouri cu preţ redus, produse de artiştii care populau gangurile şi, cereau o schiţă (sketch). În dialectul meklemburghez, există şi cuvântul kitschen = „a strânge glodul de pe uliţă", iar verbul verkitschen înseamnă „a vinde la preţ redus"

În toate perioadele istorice în care se petrece o dezagregare a valorilor, kitsch-ul înfloreşte: răul, teama de rău fiind dominante.

Dar ce este kitsch-ul şi cum îl putem decela de arta veritabilă? Aşa cum pentru cei cultivaţi există o artă, în aceeaşi măsură există o aşa-zisă artă pentru persoanele mai puţin cultivate. Kitsch-ul constă în înlocuirea categoriei etice cu cea estetică. Deşi pare să ia direcţii naturaliste, lucrarea kitsch nu înfăţisează lumea „aşa cum este", ci „cum şi-o doreşte sau cum doreşte să impresioneze" cel care îl produce. Aparent copiază arta în toate trăsăturile sale, numai că, kitsch-ul nu-i poate imita metodologia actului creator, imitând doar formele simple, de suprafaţă. Din lipsa unei imaginaţii proprii, producătorul de kitsch recurge constant la cele mai primitive metode, ceea ce se vede cu limpezime la mare parte din poezia actuală. Apelând la modernismul versului liber, foarte mulţi consideră că simpla înşiruire de metafore, sau de cuvinte care le trec atunci prin cap, puse unele sub altele se cheamă poezie. Borges afirma: „Cred că versul liber e cea mai dificilă dintre toate formele de versificaţie, dacă nu ai grijă să fii Walt Whitman. Formele clasice sunt mai uşoare pentru că îţi oferă un model... Versul liber e la fel de dificil ca proza. L-aş sfătui pe orice tânăr poet să înceapă cu formele şi modelele clasice. Unul dintre cele mai frumoase modele mi se pare sonetul."

O altă formă de kitsch care a invadat literatura actuală este pornografia. Cuvintele din realitatea imediată care reproduc numele organelor sexuale precum şi actul sexual în sine sunt simple înşiruiri ale acestor acte. Se mizează nu pe producerea unui act de contemplaţie, lipsit de interes la beneficiar ci, dimpotrivă, favorizează reacţia emotivă a acestuia, trezindu-i instinctele. Schopenhauer făcea diferenţa între artistic şi interesant.   Interesantul este cel care solicită simţurile beneficiarului actului artistic oferindu-i în mod direct ceea ce măguleşte voinţa acestuia şi-o satisface. În arta adevărată, sublimul se opune voinţei, devenind obiect al contemplaţiei pure care, nu supravieţuieşte decât ridicându-se deasupra voinţei. Plăcutul, categorie estetică specifică kitsch-ului, face ca cel care contemplă să coboare sub starea de intuiţie pură, necesară înţelegerii frumosului. El seduce în mod infailibil voinţa, arătându-i obiecte ce-o impresionează şi-o măgulesc imediat. Actul cunoaşterii se viciază, astfel încât beneficiarul cade pradă tuturor servituţilor. Aşa, literatura zis modernă, împănată cu pornografie, nu poate decât să provoace lubricitatea consumatorului de artă, contemplaţia estetică fiind nulă.

În artele plastice, toate tablourile în care apar fructe, felii de pepeni etc. stimulează doar pofta de mâncare, anulând actul de contemplare. În aceeaşi categorie intră nudurile executate după toate regulile unui naturalism al simţurilor - buzele cărnoase umede, pielea ce evocă senzaţii tactile, privirile languroase, provocatoare mereu gata să seducă spectatorul. Ele nu evocă ideea abstractă de frumuseţe, ci foloseşte frumuseţea feminină ca pe o provocare la adresa simţurilor privitorului.

Kitsch este şi întreaga artă proletcultistă, în speţă literatura omagială sau toată acea literatură de evocări istorice-hiperbolice sau de mari realizări ale clasei muncitoare.

Aşadar, cel care produce kitsch nu produce artă: „opera" lui nu poate fi evaluată după criterii estetice. Kitsch-ul nu este otrăvitor doar pentru artă, ci şi pentru orice sistem de valori care nu sunt imitative. Nu face nici un serviciu literaturii cel care lucrează doar pentru efectul frumos, doar pentru satisfacerea afectelor.