(refăcut)

E-o taină-n toate.
şi-o năruire…
şi cum să nu ne-ndoim de dăinuire
când ne  cântam bucuriile
în acelaşi cerc istovitor
în care dorm nepăsătoare
cimitirele…

E o lumină-n toate.
şi-o sfâşiere…
şi cum să nu ne-ntrebăm de risipire
când ne slăvim odoarele
în acelaşi triunghi nepereche
în care se înalţă – ca o provocare –
luna, soarele…

E-un nepătruns în toate.
şi-o prigonire...
şi cum să nu ne mire
când rătăciţi în propria geometrie
căutăm adevărul
în ape
ce refuză oglindirea – chipului cioplit –
agăţat
în izbăvitoare cuie,
izbăvitoare cuie...

                        din ciclul ( poeme becartiene)
                          28 iunie 2010