Te înalţă cântec vestitor de bine
În zare, către...

Te înalţă cântec vestitor de bine

În zare, către înalturi, spre etern

Spre veşnicia de trăiri senine,

Departe de infern.

Iubesc alesul aşezării tale

Şi codrii tăi înalţi şi solitari,

Şi pacea ta şi liniştea din vale,

Străvechi locaş al unor fapte mari.

Mă simt aici în culmea fericirii

Serbând voinţa celor doritori

De reîntregire a tainelor iubirii,

Rohia ce-şi aşteaptă noii zori.

În sânul tău e clocotul de viaţă

E taina chemătoare de Hristos,

Aici răsare dulcea dimineaţă

În chipul veşnic şi frumos.

La tine Dumnezeu coboară strălucirea

Şi dragostea din ceruri revărsată,

Din tine maică, a noastră glăsuirea

Spre tronul milei sfinte se îndreaptă.

Rohia- mănăstire peste vreme

Eşti fericită întru Dumnezeu,

Creştinii vin mereu, mereu,

Ca ajutorul tău să-l cheme.