Mereu mă întreb de ce această autoflagelare zilnică, ce drăcuşor pus pe şotii mă îndeamnă să deschid ziarele de acasă cu o conştiinciozitate demnă de o cauză mai bună? În fiecare zi acelaşi ritual de a sorbi cafeaua pe ştiri româneşti, care mai de care mai abracadabrante. Probabil că nevoia de adrenalină mă împinge de la spate căci nu este număr să nu mă enervez pe câte o ştire. Aşa s-a întâmplat cu ultimul articol de fond din Evenimentul Zilei care prezenta situaţia pieţii imobiliare din Timişoara unde trei clanuri ţigăneşti au pus stăpânire pe mai toate clădirile din centru.

Metodă este simplă: pui ochii pe o vilă frumoasă, eventual care are mai mulţi locatari şi cumperi cel mai ieftin apartament )de regulă la demisol). Apoi bagi acolo o familie sărmană de ţigani de-ai tăi pe care îi pui să le facă un milion de mizerii nefericiţilor oameni ce locuiesc în restul clădirii. Un român păţit, bătrân la 78 de ani, povestea că au încercat de toate, vulgarităţi, pantaloni daţi jos )funduri şi puţe de ţigani cât e ziua de lungă), gunoaie aruncate peste tot şi ameninţări. Vine apoi baştanul )care înseamnă "bogătan" pe ţigăneşte) în chip de salvator şi se oferă să îi cumpere locuinţa la un preţ evident ridicol. Când omul refuză, lucrurile devin cu adevărat serioase. Că îi iau gâtul cu sabia este cea mai nevinovată dintre ameninţări...

Sunt şi români inovativi care cred că au găsit soluţia. Se mută de acolo şi închiriază la o firmă - că doar e central şi are vad. Un fost sportiv de performanţă a încercat să îşi deschidă o sală de gimanstică dar ţiganii l-au reclamat la primărie şi funcţionarul s-a înfiinţat suspect de prompt să îi aplice amenda de 400 de lei că nu a obţinut semnături de la toţi locatarii şi i-a închis afacerea. Altul, şi mai isteţ, s-a mutat în altă parte şi a oferit locuinţa vacantă pe gratis unui poliţist. L-au bătut ţiganii pe ofiţerul de poliţie de l-au învineţit şi n-a avut bietul curajul să îi reclame propriilor colegi că doar nu se ştie ce pile şi relaţii au baştanii şi în ce belea mai mare intri.

Se pare că aceşti baştani au primăria şi poliţia la degetul mic iar faptul că sunt milionari în euro e doar o fericită coincidenţă. Ce şansă mai are măruntul cetăţean când totul se cumpără şi se vinde în Ţara Românească?

Credeţi că acesta e un caz singular, limitat la Timişoara? Ofensiva rromă este generalizată şi urmând legea acţiunii şi reacţiunii românii verzi au devenit paranoici, ajungând acum să sufle şi în iaurt. O cunoştinţă de-a noastră, doctor în matematică şi lector la o mare universitate bucureşteană a reuşit să strângă banii de avans pentru o garsonieră. Nici nu trebuie să vă spun câte privaţiuni şi muncă pe brânci pentru 4000 de euro adunaţi cu trudă timp de zece ani. Şi cum piaţa imobiliară s-a schimbat şi în România, a găsit destul de greu o garsonieră într-o zonă decentă şi pentru care s-a târguit cu proprietara luni întregi. Când au ajuns în final la o înţelegere şi au semnat oferta, un vecin, medic ginecolog )deci de data asta "bastan" de-al nostru, român get-beget) a făcut un scandal monstru că "ţiganca asta împuţită nu are ce căuta la noi în bloc!". E adevarat că fata are un ten mai măsliniu dar de aici şi până la a o numi "ţigancă împuţită" e distanţa cam mare. Nu a putut nimeni să-l convingă pe dom' doctor şi, mai mult, acesta s-a oferit să dea el diferenţa de bani căci după ce oferta e semnată nu poate fi anulată decât dacă plăteşti ca penalitate dublul sumei de avans. Tot a ieşit ceva bun din această păţanie căci acum amica noastră s-a trezit cu 8000 de euro în portofel, chiar dacă umilită şi scoasă în şuturi din bloc pe motive rasiale.

Aceasta este România de azi şi evoluţia era previzibilă încă de când am hotărât să emigrez. Se pot schimba multe cu ajutor european, planuri detaliate, investiţii şi răbdare. Cu civilizaţia e mai greu. Etnia rromă este cunoscută prin rezistenţa la integrare socială, ei având mereu un sistem de justiţie alternativ, organizare tribală, din acest motiv democraţia nici nu intră în discuţie, şi aversiune faţă de autoritatea statală. România este o junglă în care legea celui mai tare, a bastanilor, stăpâneşte suveran. Marea civilizaţie elenică a sucombat prin balcanizare )priviţi la grecii de azi - palide caricaturi ale unor înaintaşi remarcabili). Poporul român va avea o soartă similară cât de curând printr-un proces agresiv de rromanizare, fiecare aspirând acum la a deveni baştan, câştigându-şi astfel dreptul de a sfida legea şi bunul-simţ.

Un român fără gânduri de emigrare, venit în vizită în Canada, mi-a mărturisit că nu îi place aici, nu îi plac oamenii şi felul lor de a fi. De ce am plecat din ţara mea? I-am povestit că tocmai lipsa de civilizaţie, bastanii de toate naţionalităţile care îţi calcă în picioare orice urmă de demnitate numai pentru că au bani şi influenţă, faptul că în fiecare lună eram la urgenţă cu atacuri de panică aflată în pragul isteriei după câtă nedreptate eram nevoită să înghit, toate acestea m-au împins către emigrare. Poliţie ineficientă şi coruptă, autorităţi sufocate de birocraţie şi mentalitatea bacşişului, o opinie publică ce suferă cronic de apatie şi lipsa spiritului comunitar. Pur şi simplu am refuzat să îmi cresc copilul acolo. Pentru mine personal România este fără speranţă lăsată la voia ţoapelor cu bani, a parveniţilor care se comportă ca scroafa urcată-n copac, locul unde nu îţi este garantată nici siguranţa personală, cu atât mai puţin proprietatea. "Eşti tu prea sensibilă!" a venit replica. "În România e mult mai bine ca aici, sunt oamenii mai ca lumea. Aici gândesc altfel şi nu îmi place cum se comportă. Nu ştiu să trăiască."

Nu poţi blama pe cineva pentru convingerile personale, pentru ceva în care crede. Am cunoscut destui români care nu s-au putut adapta aici şi s-au întors în România cu un gust amar după experienţa canadiană. Acest sistem nu se potriveşte oricui şi a forţa pe oricare să se plieze sistemului tău de valori, să îţi adopte punctul de vedere şi să forţeze integrarea, este stupid. Ubi bene ubi patria. Unde mi-e bine acolo mi-e patria - şi această afirmaţie conţine chintesenţa egoismului, miezul naturii umane. Dacă mie mi-e bine la un şpriţ scuipând seminţe în drum şi baletând printr-un complicat sistem de pile şi relaţii ca să rezolv orice, poţi să îmi fluturi pe sub nas o mie de ani ceea ce tu consideri a fi o viaţă împlinită într-o societate aşa-zis civilizată. Cine suntem noi să hotărâm pentru alţii? Destui români trăiesc acolo - cât de fericiţi nu ştim. Ultima statistică pubicată în Times arată că un studiu extensiv la nivel mondial realizat de o echipă de psihologi, situează românii pe penultimul loc la capitolul fericire. Naţia noastră se declară cea mai nefericită )chiar mai nefericiţi decât cei din Bangladesh ori Somalia, care ar avea motive mai puternice să îşi plângă de milă). După noi nu mai sunt decât moldovenii )din Republica Moldova), ceea ce mă face să suspectez că ar fi ceva genetic. Noi suntem terenul prielnic pentru baştani de toate culorile căci, atât de negativişti şi căzuţi emoţional, nu mai avem puterea să luptăm pentru propria noastră demnitate, nici măcar nu mai înţelegem conceptul "demnitate". Ne complăcem într-un surogat de existenţă şi nici măcar nu ştim dacă ne aşteaptă ceva mai bun în viitor, mulţumindu-ne cu picături de nechezol de fericire numite în România "distracţie".

Ştiu că sunt patetică şi mulţi nu sunt de acord cu mine, ceva trebuie să se schimbe, suntem prinşi în evoluţia europeană şi vrem nu vrem, tot acolo o să ajungem. Întrebarea mea este: "Când?" Cu o justiţie legată la ochi, o poliţie impotentă şi autorităţi corupte nu poţi construi nimic. Exemplul bastanilor din Timişoara este elocvent şi nu cred că mai e nevoie să aduc argumente suplimentare. Omul simplu a ajuns bătaia de joc a tuturor, iar cei puşi să îl apere sunt primii care îl calcă în picioare.

Ţineţi minte care era sloganul la Revoluţie? "Linişte, vrem linişte!" Cuvântul linişte este acoperitor pentru o sumedenie de stări: calm, siguranţă, seninătate, predictibilitate. Mie Canada nu mi-a adus mai mulţi bani ori, dacă poţi cuantifica, o fericire mai mare. Dar în mod cert mi-a adus linişte. Ştiu cu certitudine că dacă un "baştan" local îndrăzneşte să îmi lezeze în orice fel drepturile, statul va interveni prompt şi îl va sancţiona pe măsură. Şi asta merită toate sacrificiile.