Moş Tache şi Guvernul (I)

Domnule Guvern,

Eu îs Tache Roată din Lipova de Sus, stau a treia casă cum vii de la moară, şi-ţi scriu că nu mai pot de supărare! M-am înnegrit de zici că-s rudă cu lingurarul din capul satului!

Nu mă lăsa, domnule Guvern, nerăspuns, că mă uit la dumneata, în fiecare seară, ca la candelă în zi de duminică. Şi văd că le ştii pe toate ca nimeni altul! Tot am aşteptat eu, că vei afla şi de vaca mea, da’ bag seamă că nu ţi-o spus nimeni încă, deşi eu am deschis toate uşile ăstora de-s în legătură cu mata.

Că toţi când îi întreb strâng din umeri, de parcă a dat oftica peste ei, şi fac semne cu degetul mare în sus. “Ce-i bre? i-am întrebat, v-aţi vorbit cu bunul Dumnezeu să coboare, să mă rezolve cu vaca?” Cică nu, degetul ăla în sus înseamnă că Guvernul e vinovat.

Eu nu zic ca ei, că-s olecuţă şcolit, am făcut cursuri de zootehnie la CAP şi atunci, îmi spunea tovarăşul agronom:”Mă, Tache, sunt multe vaci în ţara noastră. De mai multe feluri şi mărimi!” “Cât de multe, tov. inginer?” “Ehei, Tache! Cam câte boabe de grâu scoatem noi la hectar!”

Şi-am stat eu atunci cu baba mea, cam vreo două luni, şi-am socotit câte boabe sunt pe un spic şi câte într-un kil cu 10 000 cât zicea tovarăşul că iese la hectar. Şi m-am prostit de mirare, câte mai ieşeau la urmă! I-am şi zis babei... “Femeie, suntem norocoşi că la noi sunt mai puţine, da’ prin alte părţi... nu mai au loc oamenii de atâtea vite!”

E drept, că acum s-au mai schimbat timpurile, dacă aş sta să socot câte boabe mi-o ieşit mie anul ăsta, că am semănat mai răruţ (îmi cam tremură mâna de bătrâneţe), ar însemna că a rămas ţara numai în cireada de la noi din sat!

Deci, domnule Guvern, eu nu zic ca ei, nu-s cârcotaş, ştiu că multe dobitoace ai mata pe cap! Da’ a venit timpul să te ocupi şi de vaca mea!

Neapărat să ajungi, să ne dezlegi de la gardul primăriei! Dacă n-ai cu ce să vii, să spui! Pun eu o vorbă la băiatul ăl mare al lui Bâzgâilă. E conductor pe helicopterul care stropeşte de gândaci şi te repede într-o minută până aici.

Ei, da! vorba multă-i sărăcie, îţi povestesc mai în clar când ai să ajungi.

Să nu-ţi faci griji că n-ai să mă găseşti, ţi-am spus, stau a treia casă cum vii de la moară! Da’ întrebi de moş Tache Roată, mă cunoaşte tot satul şi toţi ştiu că te aştept!

La bună vedere!