Singurătatea este o stare de fapt. Întotdeauna suntem singuri în raport cu ceva sau cineva. Cel mai des suntem singuri cu gândurile noastre, cu grijile şi măcinările noastre interne. Încercăm să fugim, să ne ascundem de ele, ca de nişte lucruri concrete, palpabile. Iar pentru că nu reuşim, intrăm în panică, ne consumăm, ne agităm şi ne mistuim inutil energia... Read more
S-a învârtit în jurul centrului Pământului şi a inventat cercul, forma geometrică sigură pentru a separa lumea lui de ceilalţi, împinşi acum "dincolo". A rămas singur, cu tăcerea şi visele lui de cleştar şi şi-a căutat sprijin în tăria cerului, stropit cu stele norocoase în nopţi de vară.Read more
[img align=left]https://www.atheneum.ca/sites/test7.atheneum.ca/files/uploads/img44cb066f52170.jpg[/img]- " Ce-ai face dacă ai mai avea o singură zi de trăit?" O singură întrebare, ca un blestem. Câte cuvinte sunt? Unul, două, trei, patru... Ce importanţă mai are? Totul se sfârşeşte în aceeaşi moarte inplacabilă. Acelaşi final unic căruia îi suntem cu toţii supuşi. - " Ce-ai face dacă ai mai avea o singură zi de trăit?"... Read more
[img align=left]https://www.atheneum.ca/sites/test7.atheneum.ca/files/uploads/img44cd962c23796.jpg[/img]Ninge frământat la început de Decembrie... Ninge cu vise în fuioare de argint, ninge cu speranţe pe la colţul pleoapelor, ninge cu încredere la încheieturile razelor...Ninge cu arome de gutui bine coapte şi brad împodobit...Ninge cu colinde şi oameni de zăpadă... Ninge la mine în suflet şi mi-e bine. Chiar dacă doresc cu disperare să ningă şi afară, din... Read more
...Păşesc în fugă pe cărări de suflet. Am călcat demult peste sentimente. Le-am zdrobit în vârtejul timpului, lăsând să curgă din rănile trupului picuri de viaţă. Plouă neguros. Arunc peste umăr un pumn de gânduri târzii. Ploaia se opreste ca prin farmec. Arc de culoare ţâşneşte spre înalt din adâncuri: pământul sărută frăţeşte, prin curcubeu, cerul.Read more
Din atelierul său, aflat în două încăperi scobite sub pământ, Paracelsus îi ceru Dumnezeului său, vagului său Dumnezeu, oricărui Dumenzeu, să-i trimită un discipol. în sobă, un palid foc proiecta umbre neregulate. Să se ridice pentru a aprinde lampa de fier ar fi cerut un efort mult prea mare. Paracelsus, toropit de oboseală, uită de rugăciunea formulată. Noaptea înghiţise athanorul şi prăfuitele alambice, când cineva bătu în uşă. Pe jumătate adormit, Paracelsus se ridică, urcă cele câteva trepte ale scării în formă de melc şi deschise unul dintre canaturile uşii. Un necunoscut trecu pragul. Părea, şi el, din cale-afară de ostenit. Paracelsus îi arată o laviţă; celălalt se aşeză în tăcere. La început nu rostiră nici un cuvânt, iar mai apoi magistrul curmă, primul, tăcerea.Read more
Iubire, maşini şi cai albi Să presupunem că un bărbat, pe nume Radu, este atras de o femeie pe nume Elena. O invită la un film; ea acceptă; se simt bine. Câteva seri mai târziu, o invită la cină şi iar se simt bine împreună. Continuă să se întâlnească în mod regulat şi după o vreme, nici unul din ei... Read more
Ninsoarea - ca o binecuvântare Ninge apăsat la început de Decembrie. Ninge cu aripi de înger şi vise de cleştar. Ninge cu basme şi amintiri peste lume, ninge ca în copilărie şi-mi deschid larg braţele spre a apuca, ca şi atunci, tot cerul cu mâinile. Ninge cu iubire în părul iubitei mele. Ninge cu zâmbetele şi cu râsul ei cristalin,... Read more
Hristos a înviat! Ca de obicei, odată cu primăvara, odată cu izbucnirea reconfortantă de verde crud a naturii, odată cu trilul nebunatic al păsărelelor revenite pe coasta însorită a Vancouverului spre a ne trezi din hibernare, odată cu revărsarea de albastru curat şi proaspăt pe boltă, au sosit şi au trecut frumoasele şi sfintele Sărbători ale Paştilor. Sărbători pe care... Read more
Comentarii