DESTIN

Submitted by Vasile Durloi on Mon, 10/24/2011 - 19:33

DESTIN

Sunt încălţat cu propriul meu trup

şi păşesc pe prundul căutării

încovoiat de gânduri obosite.

Nu plâng înnourate clipe.

Haloul inimii nu doare

şi nici nu se şterge,

de-aceea nu şchioapătă luna

atunci când dispare.

Comments

Submitted by Gabi Schuster on Mon, 10/24/2011 - 20:45.

Destinul omului sensibil, destinul poetului pe care "haloul inimii nu îl doare".

Oboseala celui care simte cu fiinţa sa pulsul suferinţei şi al singurătăţii.

Frumos !