TIARA DE CORAL

În părul ei se încurcau,

de fiecare dată simetric,

trei crabi şi stelele-de-mare

şi ea le vorbea silabisit,

cu o plastică limpezime,

iar cuvintele,

rotunjite cu terminaţii de sticlă,

pluteau în derivă

dorinţe ascunse sub marea

ochilor ei întunecaţi şi calzi,

valurile, – umeri încovoiaţi.

Delfinii înotau împrejurul ei,

de parcă nu mai aveau îndoieli

cu orizont,

rostind binecuvântări                                                                                                                                               

în carturi nemărginite,

dar pentru că l-a preferat nehotărât,

noaptea a rămas fără trei ţărmuri,

cerul a rămas fără retină.

Un pescăruş ciufulit

s-a cuibărit în inima ei.