Cioplesc în roca străjuindu-mi poarta

Cioplesc în roca străjuindu-mi poarta

Cioplesc în roca străjuindu-mi poarta
Cu dalta râvnei de-a zidi palatul
Cu albi pereţi ce-mpodobesc regatul
Nădejdilor înveşnicindu-mi soarta.

Giulgiul uitării îmi îmbracă patul
Şi s-a întins nesăbuit pe toarta
De care-agăţ în cuiul vremii harta
Pornirilor ce îmi ascut păcatul.

O teamă-n mine curm, nefericită,
Dar cioburi mii în carne au intrat.
M-a zgâriat osânda lor smintită

Cu-n vaiet crud ce nu l-am alungat.
Încă sunt viu. În piatra adumbrită
Mai şlefuiesc al clipelor carat.

7 august 2004

Cenaclu Literar: