Iubirea mea de linişte deplină
Apare-n trup din legi mereu înalte.
E o iubire neoprită-n halte,
Îmbietor de tandră şi senină.

Nu caută-ntrupări din strâmbe dalte
De presărat pe suflet în surdină,
Nu se revoltă fără nici o vină
Pe cei ce vor în scări de foc să salte,

Nu osteneşte-n sine, nu abundă
În rod gustat mereu ca antidot.
Întinde-n gând cărări ca să le-ascundă

De tot ce vreau să-mi amintesc şi pot.
Iubirea mea de linişte profundă
Mai crede totul şi îndură tot.

17 aprilie 2004