Lăstar răzbind prin ploaia nerodirii
E trupul tău, iubita mea eternă.
Trec flori târzii, cu steagurile-n bernă,
Nesocotindu-şi printre ierburi mirii.

Te-ai deşteptat uitând tăceri pe pernă,
Adulmecate-n aburii iubirii.
Obrazul tău adoarme trandafirii,
Sămânţa clipei cade-n brazdă, ternă.

La măr de aur voia ta pofteşte
Şi trupul cere zbaterea de vânt.
Cuprind din pârgul grâului, orbeşte,

Tăria coapsei blânde în descânt.
De mierea gurii tale se lipeşte
Un cer de foc, de apă, de pământ.

6 octombrie 2004