Nu caut larma, nu mă-ndrept spre gloată

Nu caut larma, nu mă-ndrept spre gloată


Nu caut larma, nu mă-ndrept spre gloată
Nu sunt păstor de suflete-n derivă.
Veghez un foc ce pâlpâie-n ogivă
Şi simt vigoarea-n trunchi vânjos săpată.

Cărarea vastă o găsesc nocivă.
Trec ochi hulpavi ţintind spre beregată
Şi tihna mea, pe-o rână aplecată,
Se pierde-ncet în liniştea nativă.

Caut popas spre înălţimi domoale
La adăpost de vifor dezlegat.
Un verb sărac îl înmulţesc la poale

Să nu mă simt în hăuri alungat.
Aleg un ţărm cu val tăcut şi moale
Ca să privesc un colţ de cer curat.

9 octombrie 2004

Cenaclu Literar: