Sfeşnice vechi, dureri prelinse-n ceară

Sfeşnice vechi, dureri prelinse-n ceară


Sfeşnice vechi, dureri prelinse-n ceară,
Prapuri vetuşti, descoperindu-I rana,
Psaltul pleşuv bolborosind "osana !",
Lacrima pleoapei coborând amară,

Îngeri de bronz rupând din aripi pana,
Flori pământii cu umbră solitară.
Nu voi lăsa ca dâra lor sumară
Să-ţi tulbure din rostul meu icoana.

Blândeţea ta, efigie arzândă.
Aşa rămâi, sub giulgiul din coşciug.
Lumină calmă, trudnică izbândă

La carul clipei ce va fi înjug.
Se pierde timpul. Urma ta flămândă
Rămâne-n veci să pâlpâie pe rug.

21 octombrie 2005

Cenaclu Literar: