lui Ion Diviza

într-un pahar am pus o picătură
De cald ulei. Acesta e decorul.
învârt lichidul. Mă cred truditorul
Unei scântei stârnind în noi măsură.

Formez inele. Se învârt ca norul
Pe cer de vară, sărutând pe gură
Albastra stea născută din arsură
Precum ne-a dat-o-n veacuri Creatorul.

Joc rolul lui şi cred că mintea poate
Să reaşeze spaţiul nenăscut,
Precum uleiul le-a compus pe toate.

De câte opri trufia m-a pierdut,
M-am regăsit măruntă vietate,
Strivită-n graba celui ce-a trecut.

22 iunie 2004