pianul

pianul

Molecule de jazz
circulă libre prin venele
mâinilor mele.
Ele improvizeaza
refrenul allegro moderato,
al primaverii.

Din urmă-n,
cheia fa
vin degetele tale.
Sufletul tau in ceata noptii
ma cauta.
Aleargă in arpegii desfăcute
pe
linia continuă a bulevardului
cu trotuare negre.
Claxoane necruţătoare te muşcă.
Lumina farurilor iti
sfasie hainele.
Intr-un tarziu,
ochii tai m-au prins in navod:
ghemuită,
speriată-
intr-un colţ de partitură
sub cheia sol.

Sărutul meu insetat, cu diez
este răcorit de sărutul tău cu bemol.
Imbrăţişarea unui lied, in toiul verii
este improspătată de
zapada unei simfonii, din timpul iernii.

Din când in când
apare şi o toamnă.
Curentul desfrunzit
de dor de viaţă
s-a frânt.
Pianul tace.
Aşteaptă acordorii,
să-l pună-n consonanţă
cu preţurile vieţii.

Aplauzele sparg
cu trasnete
sfera armoniilor
perfecte.
Incetisor,
din umbră se desprinde
pâlnia vântului .
Aspiră :
clape albe,
clape negre,
regăsiri,
despartiri
si
emoţii.
Apoi,
nepăsătoare
le aruncă... la gunoi.

Pianul se inchide ca o carte
iar
sufletele noastre agonizează-n clape.

Cenaclu Literar: