**Vino, somn!**

rotindu-şi covrigata coadă,
mâţa-răsfăţata
pictează lăcrimioare.
vino tu,
pictoriţă pricepută
la pruncu-mi,
cu laba să-l legeni!
florile işi vor inchide graţios corolele
şi vor risipi din perna de vise
mărgăritare.
...vino, şi tu
blândă Luna,
cu cuibul ascuns printre crengi de ştejar!
cântă-i din frunze un cântec de leagăn..
domol
să adoarmă!

rotindu-şi mândra coroană
cerbul
ingenunchează şi se roagă la porţile umbrei.
vino tu,
mărite rege al pădurii,
cu ramurile tale răsfirate să-l legeni!
intunericul rece să-l scufunzi
in undele luminii
şi să presari in ochi sclipiri de bunătate.
...şi tu,
inger păzitor,
din inaltele ceruri,
să-i cânţi din laută un cântec de leagăn... pe braţele tale
lin să adoarmă!

rotindu-şi zborul zglobia
libelulă
adună stropi de rouă din cupa dimineţii.
vino tu,
aducătoare de ghiduşii şi jocuri
la pruncu-mi!
picături de voioşie şi sănătate să picuri in cana cu lapte.
...şi tu,
somn
ascuns la margini de gene,
vino să mi-l adormi!
spre luminoase stele
visul să zboare,
arhangheli să-i soptească lângă pernă:
"noapte bună!"

**Cântec de leagăn**

inchide ochii
suavă rândunică... şi dormi uşor,
intinde aripa şi leagănă micuţii pui!
binecuvântarea şoptită a lunii, să vă acopere,
iar visele călătoare să zboare spre primitoare zări!

inchide ochii ager vultur... şi dormi uşor,
străjer destoinic al intinselor mări!
binecuvântat de soare, vei aşeza in zori, de-a curmezişul cerului,
punte-
să treacă sufletele curate spre Dumnezeu.

inchide ochii gingaş copilaş... şi dormi uşor!
surâsul inecat in lacrimile suferinţei lung suspină.
in taină,
printre stele venind,
din stele coborând
Mâicuţa Domnului:
va mângâia durerea,
va lumina calea
şi cu pacea sufletească te va binecuvânta.

**Dedicaţie**

iţi voi scrie
micul meu clopoţel,
un poem zgomotos,
cât un roi de albine,
care zumzăie la nas dimineaţa,
te trezeste
şi dispare: pesemne că s-a ascuns in gropiţa de pe obrazul stâng.

iţi voi scrie
micul meu gândăcel
nn poem mic
cât o boabă de cireaşă;
s-o pui după ureche şi
s-alergi pe drumuri netede şi pline de maci,
către soare.

iţi voi scrie
micul meu copilaş
un poem mustind de inţelesuri adânci,
adus
de bogata toamnă, pe creştet, in panere de argint.
gustându-l vei creşte cât un palmier zvelt,
cuibărit de mii de păsări cântătoare,
ce se vor zbengui vesele
in braţele tale.

|