Se întâmplă cu unii oameni o uitare aproape totală din motive greu de pătruns. Acesta este cazul lui Marin Ştefănescu, profesor de filosofie la Universitatea Bucureşti şi la Universitatea din Cluj, o prezenţă remarcabilă în spaţiul public interbelic.
A gândit într-o perspectivă personală filosofia, făcând discordanţă cu orientările scientiste, predominante în timpul său, ceea ce i-a creat, în mediul...
[[wysiwyg_imageupload:98:]]Aceia cari sunt deprinşi a vedea cârmuitori ai unei ţări mai mari, înţeleg prea puţin ce înseamnă aceasta. Înseamnă muncă şi griji şi nădejde, şi multă trudă pentru slabă ispravă. Dar larg e câmpul şi, dacă inima are voie bună, mare e opera.
Când eram tânără, gândiam că totul e muncă, muncă pieptiş în sus; dar anii care trecură, au adus o altă cunoştinţă binecuvântată, şi acuma ştiu. Ţara aceasta e mică, e nouă, dar e o ţară care mi-e dragă. Îmi trebuie ca şi altora să le fie...
Miroase a colinde şi a prunc Sfânt, a naştere de Domn şi a Mântuire. Trăim o noua liturghisire a începutului şi în această matcă serafică să ne fie iertat prozaismul istoricităţii, dar în acest mileniu creştin avem nevoie câteodată şi de o hrană pentru minte. Ceea ce relatează Evanghelile despre mesajul, faptele şi istoria lui Iisus se caracterizează printr-o autenticitate, printr-o prospeţime pe care nici chiar credinţa pascală a comunităţii nu le-a putut atenua - spune un exeget al Evanghelilor, Bornkamm. Totul trimite la persoana lui Iisus. Dacă Evanghelile nu prezintă istoria lui Iisus în toate etapele sale ... ele totuşi vorbesc de istorie ca fapt şi eveniment. Ele furnizează chiar date abundente în acest sens: putem face această afirmaţie cu toată îndrăzneala, în ciuda vulnerabilităţii istorice a atâtor cuvinte şi istorisiri luate izolat.
Am scris nu o dată despre limba română şi despre cât de important este să o menţinem vie. Mai ales în familie, şi mai ales atunci când avem copii cărora le suntem datori să le dăm partea de moştenire spirituală pe care numai de la noi o pot primi. Sunt foarte impresionată atunci când întâlnesc canadieni de origine română (încă) vorbitori de limba română care, fie că s-au născut aici, fie că au venit din fragedă copilarie, vorbesc limba maternă perfect sau aproape perfect....
Astăzi, mai mult ca oricând, pare că există un deficit de comunicare. Incepând de la viaţa de zi cu zi, de la dialogurile din familie, dintre prieteni sau parteneri de servici, dialogurile de pe stradă sau din magazine, şi până la discuţiile la nivel politic, totul pare câteodată întors pe dos. Deşi fiecare din noi avem soluţia ideală pentru rezolvarea problemele din jur, imaginaţia personală suferă un blocaj când vine vorba de propria problemă. Suntem fără îndoială confruntaţi cu mai mult decât...
(Din prelegerile profesorului Escu, neascultate de nimeni)
...Dar pentru că tot vorbim despre mere, daţi-mi voie să fac o mică digresiune.
Nu ştiu de ce, probabil din prea puţină imaginaţie, fructul oprit a fost asemuit cu un măr. Mai toate picturile având drept temă căderea în păcat ne arată pe acei doi strămoşi ai noştri întânzând mâna după un măr - ba, uneori, chiar muşcând din el. Mai mult, tradiţia este atât de împământenită, încât şi azi se afirmă că fiecare om are în gât un „măr al lui Adam".
V-am spus că despre ei vom vorbi acum. Iacov, zice Biblia, trăia în ţara Canan, acolo unde tatăl lui locuise ca străin. Străin fusese şi Avraam, şi Isaak, acum era şi Iacov... E drept, ei cumpăraseră ici şi colo „ogoare", ca de exemplu la Hebron sau Sichem. Dar la Sichem nu se puteau întoarce, aşa că s-au dus la Hebron.
De câte ori se apropie vara, nu pot să nu ma gândesc la ceea ce însemna 15 iunie pe vremea cand eram copil. începutul vacanţei. Plecam către şcoală cu ghiozdanul doldora de manuale (toate mâzgăliturile şterse cu guma de cu seară), pentru a le returna spre a fi folosite de generaţia următoare. Toată clasa fremăta de bucurie. Copiii ardeau de nerăbdare să plece către casă şi de acolo, în vacanţă! Care la bunici, care la mare, la munte, sau pur şi simplu pe stradă la joacă cu restul de copii....
HRISTOS A-NVIAT! LA MULŢI ANI ŞI TOŢI BUNI de ziua ta Vladimir! Angelica, ziceai că lui Vladimir i-a mijit mustaţa. Atunci când eram de vârsta lui, m-au făcut pionier şi cântam, în marş, cu steagul roşu desfăşurat, în zgomot de tobe şi trompete şi cu palma deasupra frunţii: Salut voios de pionier Voios c-al primăverii cer Tu eşti salutul nostru drag Şi te iubim Cu tine, noi la drum pornim.
Am scris nu o dată despre limba română şi despre cât de important este să o menţinem vie. Mai ales în familie, şi mai ales atunci când avem copii cărora le suntem datori să le dăm partea de moştenire spirituală pe care numai de la noi o pot primi. Sunt foarte impresionată atunci când întâlnesc canadieni de origine română (încă) vorbitori de limba română care, fie că s-au născut aici, fie că au venit din fragedă copilarie, vorbesc limba maternă perfect sau aproape perfect....
Astăzi, mai mult ca oricând, pare că există un deficit de comunicare. Incepând de la viaţa de zi cu zi, de la dialogurile din familie, dintre prieteni sau parteneri de servici, dialogurile de pe stradă sau din magazine, şi până la discuţiile la nivel politic, totul pare câteodată întors pe dos. Deşi fiecare din noi avem soluţia ideală pentru rezolvarea problemele din jur, imaginaţia personală suferă un blocaj când vine vorba de propria problemă. Suntem fără îndoială confruntaţi cu mai mult decât...
Comentarii