În fiecare an, apropierea Crăciunului stârneşte multa agitaţie. Fuga dupa daruri pentru cei dragi, în condiţiile unei oferte extrem de variate, dar la preţuri destul de piperate, face adesea imposibilă alegerea unui cadou în conformitate cu pretenţiile - ieftin, frumos, folositor ... Tocmai de aceea, orice sugestie referitoare la un dar nu poate să nu fie bine venită, mai ales atunci când, pentru a obţine un cadou deosebit, nu trebuie prea multe cheltuieli, ci doar idei. Aşadar, iată câteva idei. Trebuie să vă aprovizionaţi cu răbdare, hârtie sau celofan de ambalat, panglică colorată şi...
Să scrii despre emigrantul român, de aici de acasă, este un demers oarecum riscant, cînd nu ai trăit această experienţă şi doar poveştile şi amintirile altora te-au impresionat mai mult sau mai puţin, doar scrisorile trimise părinţilor, doar poşta electronică, pachetele trimise prin intermediar, sau telefoanele grăbite îţi aduc în memorie un chip, din păcate din ce în ce mai mult estompat ca într-o poză sepia, cu vignetă.
Sânt profund impresionat să aflu că undeva, la capăt de lume (raportată la România, fireşte) cineva are astfel de preocupări culturale. Iniţia-tiva dumneavoastră, demersul pe care l-aţi făcut, eforturile pe care mai mult ca sigur le-aţi depus pentru menţinerea culturii române pe alte tărîmuri vă onorează şi sânt convins că veţi reuşi poate chiar mai mult decât v-aţi propus. Iar legăturile pe care le întreţineţi cu ţara, sigur vor da un plus de greutate şi credibilitate acţiunilor dumneavoastră ....
Am terminat de curând de scris o carte. Ca tot omul, m-am apucat să mă laud prin târg, căci ce folos este să împlineşti ceva dacă nu află lumea? Şi, printre altele, am menţionat şi faptul că am lucrat la acest proiect vreo şapte ani.
Acum, printre cei ce nu au arătat pe faţă dezinteresul faţă de realizarea mea s-au aflat nu puţini care au rămas uimiţi mai ales datorită faptului că timp de şapte ani mi-am dedicat timpul, energia şi, discutabil, talentul, unui singur proiect. Care, fie vorba între noi, nu îmi va aduce nici bani şi nici prea multă faimă... Dincolo de faptul că am fost...
"Am avut noroc să fiu publicată în Canada, românii sunt în afara modei literare"
Felicia Mihali a emigrat în Canada în 2000. În România era ziarist, dar chiar înainte de plecare i-au apărut trei cărţi - Ţara brânzei, Mică istorie, Luca şi chinezul. În 2001, cartea Ţara brânzei i-a apărut în traducerea proprie la editura canadiană XYZ din Montreal şi a fost întâmpinată de...
Dăruire. Respect. Pasiune. Să fie oare doar vorbe aruncate în vânt? Din fericire pot face parte din viaţa de zi cu zi, pot descrie firesc un spirit, o aventură umană; aceasta este atmosfera şi impresiile trăite de partea cealalată a lumii dar resimţite peste tot, în Australia, Europa cât şi la noi aici în Canada.
Dăruire. Spiritul de sacrifiu, lupta până la sfirşit, calitatea acţiunii şi nu neapărat numai rezultatul final, atmosfera de echipă şi...
Ediţia a treia a Festivalului Românesc - "Romfest", cum a fost botezat de câţiva canadieni prezenţi - a fost, înainte de toate, un pariu câştigat cu neîncrederea.
Neîncrederea faţă de posibilităţile Centrului Comunitar Românesc din BC - "un mic grup" ne-experimentat şi fără profesionalişti - de a organiza un astfel de eveniment. Neîncrederea oficialităţilor canadiene faţă de puterea unei comunităţi minoritare - respectiv, cea românească - de a "umple o seară" cu un program cultural de clasă. Neîncrederea noastră, a organizatorilor, că vom reuşi să stârnim interesul la suficienţi...
Sfântul Augustin spunea într-una din scrierile sale: "Oamenii merg pe vârful muntelui, şi se minunează de zările deschise. Se uită la Ocean, şi se minunează de măreţia valurilor. Se uită la cer, şi se minunează de nesfârşitul rotirii stelelor. Şi se uită la semenii lui, şi nu se minunează de minunea existenţei lor!"
Acum, poate că un teolog învăţat o să mă contrazică. O să spună că Sf. Augustin nu a scris niciodată aceste cuvinte; dar, i-aş răspunde eu, dacă sfântul părinte nu le-a scris, ar fi trebuit poate să le scrie. Sau, dacă nu le-a scris, le-a gândit poate, stând într-un vârf...
Vă prezentăm în premieră poveştile scrise de o fetiţă româncă din Victoria, Andra Andrei. Andra are 10 ani şi este în clasa a 5-a. Îi place să scrie şi să deseneze. Este o pasionată patinatoare şi iubeşte animalele.
I-au plăcut poveştile spuse de Mamaie, pe vremea când mai ştia limba părinţiilor. Acum, că a crescut, nu le mai poate nici citi, nici înţelege. Scrie...
Sânt profund impresionat să aflu că undeva, la capăt de lume (raportată la România, fireşte) cineva are astfel de preocupări culturale. Iniţia-tiva dumneavoastră, demersul pe care l-aţi făcut, eforturile pe care mai mult ca sigur le-aţi depus pentru menţinerea culturii române pe alte tărîmuri vă onorează şi sânt convins că veţi reuşi poate chiar mai mult decât v-aţi propus. Iar legăturile pe care le întreţineţi cu ţara, sigur vor da un plus de greutate şi credibilitate acţiunilor dumneavoastră ....
ANDRA ANDREI
Comentarii