Represiunea comunista împotriva Culturii - Studiu de caz - Paul Goma

Represiunea comunista împotriva Culturii - Studiu de caz - Paul Goma

A doua perioadă 

După ce în ianuarie 1977 cehii dau publicităţii Carta 77, actul fondator al dizidenţei lor, în februarie este citită la Radio Europa Liberă Scrisoarea de solidaritate a lui Paul Goma, adresată lui Pavel Kohout )dizidentul cel mai vizibil la acea dată)1. Maşinăria Securităţii îşi turează şi ea motoarele la maximum. Împotriva scriitorului, a familiei sale şi a semnatarilor Scrisorii deschise adresată Conferinţei de la Belgrad se dezlănţuie cea mai amplă operaţiune desfăşurată vreodată de Securitate. Cei circa 200 de semnatari sînt: ameninţaţi )„atenţionaţi”), bătuţi, arestaţi şi şantajaţi )„avertizaţi”), iar cînd aceste metode eşuează, internaţi în azile psihiatrice.

Toate acestea sînt cuprinse în Planul de măsuri din 17 martie 1977, avînd ca scop „anihilarea şi neutralizarea acţiunilor ostile iniţiate de PAUL GOMA”, conceput de Direcţia I )Informaţii Interne), Direcţia a II-a )Contrainformaţii Economice), Serviciul „D” )Serviciul Independent de Dezinformare) şi UM 0920/F )Unitatea de Urmărire şi Dezinformare a DIE), plan avizat de ministrul adjunct de Interne Pleşiţă Nicolae şi pus în practică de toate structurile Securităţii2.

Iată în ce constau acţiunile împotriva lui Paul Goma şi a celor grupaţi în jurul său: tracasare prin telefon şi angajarea în dispute cu informatorii Securităţii; trimiterea de scrisori anonime de ameninţare şi de descurajare; crearea de dispute cu vecinii; trimiterea de psihiatri sub acoperire care să-l evalueze pe Paul Goma în vederea anihilării şi, posibil, pentru internarea psihiatrică; „influenţarea” pentru a se exila, iar în cazul în care o va face să i se ridice cetăţenia; montarea unei campanii de compromitere în Occident prin intermediul presei din ţară şi din Exil, prin contactarea şi influenţarea unor scriitori, oameni de cultură, jurnalişti şi politicieni români şi străini, pentru a-i determina să se pronunţe împotriva lui Paul Goma; şi, în fine: „Elaborarea unor date şi versiuni care să fie plasate în cercurile evreeşti influente din S.U.A., Israel şi în ţări occidentale, în sensul că acţiunile de sprijinire a lui PAUL GOMA de către Europa liberă aduc prejudicii intereselor Comunităţii evreeşti din România şi statului Israel.”3

De menţionat că Securitatea l-a păstrat în tot acest timp ca ofiţer de caz pe Achim Victor, la momentul ’77 ajuns la gradul de maior. Depăşită de situaţie, în 18 martie Securitatea/MI propune, iar Ceauşescu şi Partidul dispun, ca pentru a limita numărul semnatarilor Scrisorii lui Paul Goma să fie formate grupe operative de ofiţeri de la unităţile Securităţii, care să se deplaseze în teritoriu şi să aprobe pe loc toate cererile de călătorie în străinătate, şi să urgenteze întocmirea actelor pentru cei care vor să emigreze4.

La 1 aprilie Paul Goma este arestat. Vol. VII din dosarul de la Fondul Informativ al Securităţii care îl priveşte nu conţine nici o indicaţie, ci debutează cu o „situaţie statistică privind persoanele ce au intrat în contact cu P. G.”5 În fapt, este vorba de un tablou statistic al represiunii, care indică cele circa 200 de persoane – cu nume, ocupaţie, apartenenţă politică, cu/fără antecedente politice/penale care au intrat în contact cu Paul Goma şi măsurile luate împotriva lor6. Aşadar, după arestarea lui Goma, asupra persoanelor care au intrat în contact cu el se dezlănţuie represiunea – sălbatică pentru cei care rezistă, aşa cum este prevăzut în completarea la Planul de măsuri din aceeaşi zi, care stipulează şi „începerea urmăririi penale” împotriva lui Paul Goma, cenzurarea totală a comunicării oricărei persoane cu Occidentul privitor la orice are legătură cu Paul Goma şi acţiunea sa, influenţarea şi dezinformarea unor personalităţi din Occident.

Pentru realizarea planului, se constituie un comandament compus din şefii celor mai importante compartimente ale Securităţii, în frunte cu Ceauşescu Nicolae7. Ne putem imagina mobilurile acestei formidabile maşinării de distrugere umană – Securitatea, această Ceka locală – în luptă cu Paul Goma şi cei care s-au solidarizat cu acţiunea iniţiată de el, în chiar termenii lui Paul Goma: „De ce «înnebunise», nu doar scriitorimea şi mai grav: securimea? De ce îi era frică Aparatului? / De cuvânt – iată, mi-a scăpat vorba-mare.”8

În 8 aprilie, Serviciul Dezinformare al Securităţii reia „datele şi versiunile” pentru a fi plasate „unor cercuri evreieşti influente din U.S.A., Israel şi alte ţări occidentale”, într-un plan semnat de şeful unităţii, Ilie Mihai, şi aprobat de şeful Securităţii externe, Doicaru Nicolae. Dezinformările răspîndite spuneau, în esenţă, că: semnatarii Apelului Goma sînt în mare măsură legionari şi că Paul Goma ar fi adus din Occident manifeste legionare, pentru a le difuza în ţară. Dezinformările )„versiunile”) vizau ca prin intermediul organizaţiilor evreieşti internaţionale şi a diplomaţiei israeliene, redactorii de origine evreiască de la Radio Europa Liberă să fie influenţaţi să nu-l mai sprijine pe Paul Goma9. În ce-i priveşte pe angajaţii de la Europa Liberă, succesul Securităţii a fost nul, întrucît autorităţile americane îi selectau pe redactori după fidelitatea cu care puneau în practică politica anticomunistă10.

În privinţa cercurilor evreieşti internaţionale şi a autorităţilor israeliene planul a avut mai mult succes. Acestora li se reamintea atitudinea regimului comunist din România faţă cu conflictul arabo-israelian, menţinerea relaţiilor diplomatice bilaterale în timpul Războiului de Şase Zile )1967), „tratamentul generos” )a se citi: privilegiat) de care beneficia minoritatea evreiască în comparaţie cu restul populaţiei şi cu regimul acordat de alte state; permiterea emigrării evreilor în Israel11. Două exemple care confirmă succesul operaţiunilor Securităţii şi convergenţa de interese dintre regimul comunist din România şi cel israelian: înainte de a ajunge la Bucureşti cu cursele ELAL, pasagerilor li se spunea să predea la bord cărţile de Paul Goma; după liberarea sa de la Rahova, Paul Goma a întrebat la Ambasada Israelului despre formalităţile de îndeplinit pentru a cere azil politic. A fost refuzat, oficialul cu care a vorbit apelînd la „înţelegerea” sa, pe motiv că „soţia dvs., Ana este evreică de-a noastră”12.

Văzută din interior, prin documentele create de ea însăşi, maşinăria de distrugere a regimului comunist din România este uneori de un penibil şi ridicol extreme, ca în cazul unui document din 22 aprilie, prin care cadrele Circumscripţiei 21 Miliţie care au format barajul la locuinţa lui Paul Goma sînt recompensate – după caz – cu metri de stofă, mape din piele, serviete, curele de ceas şi portvizite13.

Închis în arestul Securităţii de la Rahova, Paul Goma este anchetat de ministrul adjunct de Interne Pleşiţă Nicolae şi şeful Anchetelor Penale ale Securităţii, Vasile Gheorghe. În timpul anchetei i se arată un document, semnat pentru conformitate de Ion Hobana, prin care era indicat că membrii Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor au hotărît să-l excludă din rîndurile lor.

Cei care au montat această şedinţă de excludere au fost: Teodorescu Virgil, preşedintele Uniunii, Ghişe Dumitru, vicepreşedintele Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste )CCES), Nicolescu Vasile, directorul Direcţiei Culturale a CCES şi Bucuroiu I., activistul Secţiei CC care se ocupa de Uniune. Iată numele a doi dintre cei şase membri ai Comitetului prezenţi, din totalul de nouă, care sînt indicaţi în documente: Macovescu George, secretarul Asociaţiei, şi Neagu Fănuş14 )cei care au absentat – dar au semnat post factum – au fost: Cassian Nina, Jebeleanu Eugen şi Preda Marin)15.

În timpul anchetei Paul Goma este drogat şi i se administrează o substanţă care îi ridică tensiunea pînă la a-i provoca un atac de cord. În această stare, Securitatea îi smulge „frăzulica” dorită, prin care spunea că: „regret din suflet că m-am lăsat antrenat în acţiuni potrivnice statului socialist şi poporului român şi promit solemn că nu voi mai cădea niciodată în această capcană.”16 În mod ciudat, în dosarul acum accesibil, acea frază nu se regăseşte în niciunul dintre cele două „documente” păstrate )unul care începe cu „Domnule Preşedinte” şi o „Declaraţie”), semn al contrafacerii lor ulterioare de către Organe17. Securitatea – şi în general maşinăriile de distrugere umană de tip Ceka – au capacitatea de a smulge asemenea „frăzulici”. Aşa se va întîmpla mai tîrziu, de pildă, cu Vasile Paraschiv, în România comunistă, sau cu Hongda )Harry) Wu, în China populară18.

În urma campaniei internaţionale, pe 6 mai Paul Goma este eliberat. În data de 20 mai este emisă o altă statistică, rezumînd represaliile Securităţii împotriva aderenţilor la acţiunea Goma, cu cifre, pe „linii de muncă” )la Artă-Cultură, la Sănătate), pe categorii: avertizări, destrămări anturaje, influenţări pozitive, amenzi, prevenirea altor fenomene negative19. Pe 23 mai, Direcţia I şi Serviciul „D” concep o nouă „notă-raport cu propuneri de plasare a unor date şi versiuni de dezinformare” în privinţa arestării lui Paul Goma20. În 27 iunie – un alt „plan de măsuri” de dezinformare şi compromitere al Direcţiei I, pe „medii”: în ţară, în străinătate, la ambasadele străine din Bucureşti21. La începutul lui august 1977 Securitatea face un bilanţ al represiunii, redactînd tabele care îi cuprind pe ofiţerii însărcinaţi cu teroarea, pe judeţe, şi cu cei circa 200 de aderenţi sau persoane care au emis fie şi un singur cuvînt favorabil mişcării pentru drepturile omului iniţiată de Paul Goma22.

În 29 septembrie, Securitatea emite un alt „plan de măsuri” de dezinformare şi compromitere, conceput de principalele direcţii însărcinate, prin care caută să acrediteze ideea că acţiunea lui Paul Goma a fost o provocare pusă la cale de Securitate, pentru a-i depista pe duşmani23. Între 10 şi 12 octombrie, Securitatea centralizează din nou persoanele care au aderat la Mişcarea Goma, alţi „duşmani” pentru cu totul alte motive, pe cei cu cereri de emigrare etc24. În 20 octombrie Securitatea reia planul de dezinformare şi compromitere din 29 septembrie, căruia îi adaugă „versiunea” că Goma a lucrat „în folosul unor servicii de informaţii străine[,] iar în ultima vreme şi ca agent al organelor de securitate din România.”25 În 22 octombrie Achim Victor, ofiţerul de caz, raportează de executarea precedentelor „măsuri”26.

Constatînd că este complet izolat, Paul Goma decide să accepte invitaţia PEN Clubului Francez de a face o călătorie în Occident. Astfel, în 20 noiembrie, împreună cu soţia, Ana-Maria, şi fiul, Filip-Ieronim, părăsesc România. Probabil, pentru totdeauna. 

Mircea STĂNESCU 


Quote:

Note:

1. Pentru istoria dizidenţei lui Paul Goma a se vedea Culoarea curcubeului, Oradea, Biblioteca Revistei Familia, 1993.

2. Paul Goma, op. cit., pp. 133-137.

3. Paul Goma, op. cit., p. 135.

4. Paul Goma, op. cit., pp. 139-140.

5. Paul Goma, op. cit., p. 146.

6. Paul Goma, op. cit., pp. 146-148.

7. Iată-i, în ordine: „1. [loc lăsat liber] şef comandant / general-mr. BORŞAN DUMITRU şef Direcţia I-a / 3. General-mr. MACRI EMIL şef Direcţia II-a / 4. General-mr. MOGA GHEORGHE şef Direcţia III-a / 5. General-mr. GHERGUŢ DUMITRU şef Direcţia IV-a / 6. General-mr. BOLÎNU GHEORGHE şef U.M. 0920/ F / 7. Colonel VASILE GHEORGHE şef Direcţia VI [Anchete Penale, n. n.] / 8. General-mr. DIACONESCU OVIDIU şef C.T.O.T. [Comandamentul pentru Tehnică Operativă şi Transmisiuni – n. n.] / 9. General-mr. GRIGORE GHEORGHE şef Unit. Specială «F» [Filaj, n. n.] / 10. General-mr. ILIE MIHAI şef Unit. Specială «D» / 11. Lt. colonel BRESTOIU HORIA şef C.I.D. [Centrul de Informare şi Documentare, n. n.]” Paul Goma, op. cit., pp. 149-151.

8. Paul Goma, op. cit., p. 151.

9. Paul Goma, op. cit., pp. 161-162.

10. A se vedea în acest sens comprehensiva relatare a lui René Al. de Flers, pentru o lungă perioadă de timp cercetător la Secţia Documentare a Europei Libere. Radio „Europa Liberă” şi exilul românesc. O istorie încă nescrisă, Bucureşti, Editura Vestala, 2005.

11. Paul Goma, op. cit., pp. 161-162.

12. Paul Goma, op. cit., p. 162.

13. Paul Goma, op. cit., pp. 168-169.

14. Acest bolşevic impenitent are ştate vechi în acţiunile de propagandă şi represiune „pe linie culturală” încă din timpul regimului Gheorghiu-Dej. A se vedea în acest sens un document în care apare ca propagator al Declaraţiei din aprilie 1964 a lui Gheorghiu-Dej... în Bulgaria comunistă. V. Mircea Stănescu, Organismele politice româneşti )1948-1965). Documente privind instituţiile şi practicile, Bucureşti, Editura Vremea, 2004, pp. 499-501.

15. Paul Goma, op. cit., p. 155.

16. Paul Goma, Culoarea curcubeului, ed. Humanitas, 1990, p. 366.

17. Paul Goma, op. cit., p. 175.

18. În 1987 şi 1989 Vasile Paraschiv este răpit de două ori de Securitate, torturat de fiecare dată timp de o săptămînă, într-o cabană de lîngă Barajul Paltinu, după metoda Piteşti, şi ameninţat cu moartea )ameninţare pe care, cu siguranţă, Securitatea şi-ar fi ţinut-o dacă Vasile Paraschiv nu ar fi semnat retractările cerute). A se vedea în acest sens lucrarea Lupta mea pentru sindicate libere în România. Terorismul politic organizat de statul comunist, Iaşi, Polirom, 2005, editată de Oana Ionel şi Dragoş Marcu, care grupează mărturia dizidentului şi documente din dosarele Securităţii. În mod sugestiv, aceste retractări şi „faptele de arme” adiacente, înregistrate de torţionari şi pe bandă magnetică, nu se află în dosarele Securităţii devenite accesibile.

Născut în 1937, Hongda )Harry) Wu a fost închis 20 de ani în Laogai – sistemul chinez de detenţie )1960-1979), „administrativ” )fără proces) pe motiv că a criticat intervenţia sovietică în Ungaria )mărturia sa despre această experienţă se intitulează Vents amers, Paris, Bleu de Chine, 1996). În 1985 se exilează în SUA, unde lucrează ca cercetător la Universitatea Stanford din California, apoi întemeiază Laogai Research Foundation, care are ca scop să facă cunoscut în întreaga lume sistemul chinez de detenţie. Face trei călătorii clandestine în China, unde strînge informaţii cu privire la 990 de lagăre de muncă, analiză pe care o expune în lucrarea Laogai, the Chinese Gulag, Westview Press Inc., 1992 )ed. franceză Paris, Dagorno, 1996). În timpul celei de-a patra călătorii, care are loc în iunie 1995, este arestat de Securitatea chineză. În timpul detenţiei îşi face mea culpa, după care în august, în urma protestelor autorităţilor americane, este eliberat. Retractarea sa se întemeiază pe o strategie dobîndită în lungii ani de detenţie din China: pentru a putea rezista, deţinutul îşi făcea întotdeauna „demascarea”: se comporta deci ca un „convertit aparent”. Această din urmă experienţă este redată în lucrarea Troublemaker. One man’s crusade against China’s cruelty, New York, Times Books )Random House), Inc. )ed. franceză sub titlul Retour au Laogai, Paris, Belfond, 1997).

19. Paul Goma, op. cit., pp. 187-188.

20. Paul Goma, op. cit., p. 191-193.

21. Paul Goma, op. cit., p. 197-200.

22. Paul Goma, op. cit., p. 202-210.

23. Paul Goma, op. cit., p. 220-223.

24. Paul Goma, op. cit., p. 224.

25. Paul Goma, op. cit., p. 226.

26. Paul Goma, op. cit., pp. 227-228.