România elitelor de pradă

România elitelor de pradă

Cred că nimic nu a servit mai bine înţelegerii situaţiei din România ultimului deceniu şi jumătate decît punerea în circulaţie, în săptămîna dinaintea alegerilor din toamna trecută, a stenogramelor de la şedinţele conducerii pesediste. Cît de importantă a fost apariţia la lumină a acelor documente s-a văzut şi din reacţiile împricinaţilor - stupoarea din prima clipă şi recunoaşterea autenticităţii stenogramelor de către unii lideri pesedişti,

[img align=right]https://www.atheneum.ca/sites/test7.atheneum.ca/files/uploads/img4265f4d121ff6.jpg[/img]Cred că nimic nu a servit mai bine înţelegerii situaţiei din România ultimului deceniu şi jumătate decît punerea în circulaţie, în săptămîna dinaintea alegerilor din toamna trecută, a stenogramelor de la şedinţele conducerii pesediste. Cît de importantă a fost apariţia la lumină a acelor documente s-a văzut şi din reacţiile împricinaţilor - stupoarea din prima clipă şi recunoaşterea autenticităţii stenogramelor de către unii lideri pesedişti, blocarea primului site internet pe care au fost postate acestea, urmată nu doar de contestări vehemente ale autenticităţii, ci şi de strategii ceva mai subtile în care au fost implicaţi preşedintele Iliescu, Il Capo di tutti Capi, locotenentul major Năstase, ceilalţi locotenenţi şi o liotă întreagă de jurnalişti/analişti aserviţi, specializaţi în lansarea ceţii asupra publicului. Să mai spun că pentru media audio-video, aproape integral aservite, şi în primul rînd, pentru cele publice, evenimentul nici n-a existat? Aş spune însă că apariţia acelor documente a fost decisivă şi în înclinarea balanţei alegerilor în care cei doi principali competitori mergeau cap la cap. De ce este important acest corpus documentar? Ce ne dovedeau acele mii de pagini? Că PSD, pe care doar naivii îl mai credeau un partid serios, pe cale să reformeze, nu este decît forma eminentă de organizare a elitei de pradă post-comuniste, cum a fost şi FSN-ul originar, şi PSDR-ul, şi PDSR-ul, presudonimele sub care a funcţionat de la apariţia sa "în vîltoarea revoluţiei". Ce interesează aceste elite? Acapararea presei pentru a putea fura în linişte, controlul justiţiei din acelaşi motiv, dar şi pentru a o asmuţi împotriva opoziţiei, controlul total asupra societăţii. În fond, aceste "elite" nu sînt altceva decît diversele chipuri, avataruri, pe care le-au luat post-revoluţionar elitele de pradă ale comunismului tîrziu. Or, comunismul a fost regimul prin excelenţă instalat prin furt şi menţinut prin furt - de la furtul proprietăţii şi al drepturilor şi libertăţilor la cel al subconştientului! Şi-am mai aflat ceva, anume că elitele de pradă sînt, în primul rînd, politice şi, de-abia în subsidiar, economice, culturale, jurnalistice, universitare, sportive ş.a.m.d. De ce? Pentru că politicul este cel care a dictat, din prima clipă, alocarea preferenţială - nu pe merit, nu în funcţie de competenţă, nu în cadrul unei competiţii corecte - a resurselor. Pentru că elitele de pradă nu duc, în primul rînd, o simplă bătălie pentru poziţii de prestigiu, cum procedează elitele normale din societăţile normale, ci una pentru înşfăcarea unei cote cît mai importante din resursele - de orice natură - ale comunităţii. Principala lor caracteristică este, desigur, lăcomia fără limite. Aceasta îl face pe un Năstase să nu se mulţumească, ca tot omul, cu o casă-două, ci să le adune în colecţii, precum tablourile ori alte bunuri principial simbolice, "înfulecate" cu pasiune cvasi-patologică nu în virtutea trăirilor estetice înalte, ci a simplei acumulări. Aceeaşi lăcomie îl face pe un Eugen Simion ori celălalt Eugen, Uricariu, să cumuleze funcţii, poziţii, de stat, de breaslă şi private în devălmăşie, care conferă nu doar prestigiu - de altfel orice prestigiu e problematic în România! -, ci şi acumulare de putere şi, mai ales, de resurse. Cele din urmă sosesc fie direct şi, măcar aparent, "onorabil", fie prin traficul de influenţă pe care îl favorizează procesul acesta nefiresc de cumulare de poziţii de putere şi decizie. Tot în virtutea apartenenţei la elitele de pradă politice a putut fostul ministru al culturii să-l instaleze director la Naţionalul bucureştean pe abominabilul Săraru, să aloce declarat discreţionar fondurile de la "cultura scrisă" ori din diferitele fonduri de achiziţii, chiar să-i facă unchiului premierului, în viaţă fiind!, casă memorială. Aceeaşi apartenenţă la elitele de pradă a produs plimbarea lacheului ceauşist Adrian Păunescu la toate posturile de televiziune, dar şi menţinerea bunului obicei de a încasa, pe oriunde se ducea şi se duce, birul în natură sau peşin, cash, ca sa zic aşa, şi de pe vii, şi de pe muribunzi, şi de pe morţi, de parcă ar fi vreun popă, nu lingău de cururi înalt situate! Se poate, oare, ieşi din sistemul sufocant al elitelor de pradă? Dacă aş fi complet cinic, aş spune că vom ieşi cînd se va fi furat totul! Dar totul nu este niciodată chiar totul, dacă ne gîndim că au început să intre resursele europene! Clasamentele arată că am reuşit foarte repede să ajungem pe locul I la banii europeni deturnaţi, delapidaţi, furaţi. Şi totuşi, tot dinspre Europa vine şi speranţa. Pe măsură ce integrarea se apropie, respectul pentru lege, reguli şi proceduri va deveni inevitabil. Şi o mică speranţă internă, ca să zic aşa - în ciuda pecinginii aruncate peste ţară de elitele de pradă, în mai toate domeniile, chiar dacă timid, cu infinite obstacole, aproape clandestin, a început procesul de constituire a elitelor naturale, autogenerate de cîmpurile social-simbolice. Au început să existe persoane, organizaţii, instituţii )edituri, publicaţii, firme, partide, organizaţii civice, etc.) care ştiu ce înseamnă autonomia, competiţia reală, prestigiul "pe bune", nu cu voie de la partid, nici cu îngăduinţa poliţiei )politice). Nutresc speranţa că încet-încet, în cele din urmă, acestea vor creşte şi vor pune ordine în acest haos produs cu bună ştiinţă încă din decembrie 1989, pentru a prelungi sistemul furtului şi a salva economic şi simbolic "vechea clasă". Iar dacă, la început va fi existat vreun "tîrg" între elitele vestice şi discutabilele elite estice, presiunile occidentale asupra României în chestiunea corupţiei mă fac să cred că fie tranziţia s-a terminat, fie Estul a speriat Vestul în chestiunea esenţială a lăcomiei!

Liviu Antonesei