În China trăia o bătrână care a avut grijă de un călugăr  timp 20 de ani.

 I-a clădit un adăpost și l-a hrănit, în timp ce el medita. În cele din urmă, ea s-a întrebat ce progrese a făcut călugărul în tot acest timp. Pentru a afla, a cerut ajutorul unei fete care-l avea pe vino-ncoa.

„Lobii frontali sint inamicii umanităţii. Lobo-
tomizatul pierde compozanta emotivă
a activităţilor sale etc., etc."
(Presse medicale, nr. 41 din 10 iulie 1848,
articol Lobotomia prefrontală,
încercare de psiho-chirurgie de Pierre Wertheimer)

Lumea se potolise de mult.  Sub suprema oblăduire a Per­fectului Prezidiului Permanent al Popoarelor Păcii [sau cei cinci P (P.P.P.P.P.)] viaţa curgea pentru toţi şi pentru totdeauna tihnită.

The scene is a large room in an old house. It is a spring evening. The lights are off. Through both windows unbroken moonlight streams in. A woman, dressed in black and no longer young, speaks to a young man.

Moonlight Sonata

Dacă m-ai chema, ar zvâcni
o mie de păsări în colivii;
o mie de uşi s-ar da-n lături
şi s-ar umple văzduhul de păsări
şi - ca legătura de chei a pământului -
ar zăngăni apele sub mâinile vântului
şi s-ar vesti dezgheţul pretutindeni!
Izvoarele-ar căpăta călcâie şi pinteni
şi-ar începe să călărească la vale
pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre
şi goale;
sloiul albastru al singurătăţii s-ar sparge
în hău -
tu, dezgheţul meu, soarele meu!