BABA

BABA

BABA

Pomeţii rotunzi de lămâie zaharisită
Din gene privirea se leagănă
Mantie rară şi ponosită

Nasul - scorpion cu ac ascuţit
Buzele-atârnă de faţă
Ca un fruct neobişnuit

Poartă pe trup rochia ei
De păpuşă săracă
E-ncântată şi nu ştie ce să mai facă.

Pereţii de var sunt pictaţi în cărbune
Vârful picioarelor s-ar duce
În lume

Stă în scaunul ei de răchită
Şi-ntinde spre geam
Chipul meu de copilă mâhnită.

Cenaclu Literar: