MOŞTENIRE

Margaretei, fetiţa de dincolo

Perna mea
Are urechile mari, revărsate pe umeri
Genele coboară spre tâmple
Ca două picături de parfum
Ieri era albă
Azi e pătată cu ceară şi scrum

Perna mea
E speriată de-un singur coşmar
C-o să ajungă într-o zi
Pe un pat de spital
De-aceea o las moştenire oricui
De sus pare altfel, sfătoasă şi blândă
Ca o raţă cu pui

Iertare îţi cer (de-ai ajuns şi-ai citit)
Că azi m-ai strigat şi nu
M-am trezit.