Eventual

Eventual

În faţa foii albe de hârtie mă simt bâlbâit şi amnezic. Nu e nici o nenorocire - îmi suflă un drăcuşor în ureche - oricum, e o chestie demodată, vremurile noi cer să stai în faţa computerului. Mda. Într-adevăr, "teancul" ...

În faţa foii albe de hârtie mă simt bâlbâit şi amnezic. Nu e nici o nenorocire - îmi suflă un drăcuşor în ureche - oricum, e o chestie demodată, vremurile noi cer să stai în faţa computerului. Mda. Într-adevăr, "teancul" de pagini se "înalţă" instantaneu sub peniţa mea electronică. Foaia electronică mă stimulează, ridică în mine valuri uriaşe de cuvinte, pe care le scuip prin buricele degetelor, cu zgomot de ciocănitoare harnică, flămândă, îmbătată bezmetic-frenetic de avalanşa de idei care se înghesuie - busculând literele, virgulele şi punctele - să mâzgălească foaia. Trebuie să-mi tai unghiile crescute prea lung în timp ce aşteptam inspiraţia. Sau poate e mai bine să le las să se tocească pe tastele obsedate să scrie cu disperare cuvinte, cuvinte, cuvinte. Ţăcănitul lor e ca o melodie liniară, cu un ritm inegal, uneori leneş, alteori drăcesc, o darabană când precipitat-nerăbdătoare să creeze o lume nouă, când somnolentă dar totuşi vivantă, o latenţă care păstrează vii dorinţele obosite de aşteptarea împlinirii.

Ample întinderi de scris, parcă fără sfârşit, cu destinatar, dar mai ales fără. Degetele aleargă pe taste, maculând foaia albă ca o nea proaspăt căzută, cu solilocvii inutile.

Click! Se deschide un fişier. O fereastră spre alt orizont. Se deschid şi ochii, urechile, mintea, inima, încolţesc idei, înfloresc cuvinte, bâzâie gângănii, se destramă realitatea ternă, făcând loc acelei realităţi pe care o închipui tu ca fiind cea adevărată. Şi în care te plasezi comod, aşa cum îţi convine, conform visului tău dintotdeauna.

În realitatea de carne şi oase, un minuscul incident îţi poate schimba fundamental şi brusc viaţa. În realitatea virtuală, îţi poţi provoca propriul incident şi poţi conduce cum pofteşti iţele consecinţelor.

Cenaclu Literar: