Texte din Cenaclul Literar

Intamplare

Deschid fereastra.
Somnoroasă,
Noaptea-şi ridică imensele cortine.
Cu-n nechezat de aripi
Tot cerul se revarsă-n mine.

Miei albi de nori
Se joacă acum in voie
Sub epiderma albăstruie.

O aripă de vultur
Imi iese din retină.
Işi caută frenetic
Cuibul-ghirlandă,
Cazut
Pe-un colt de stâncă.

Pe palma dreaptă
Am desenată
Linia orizontului.
Iluzia
Ce
Ma desparte de mare.
Pântecul ei ascunde
Glasul tau.
După o ploaie de săruturi
Naşte-n triluri
Curcubeu.

Cenaclu Literar: 

Tu, Sfinte Laurenţiu

Tu, Sfinte Laurenţiu

Tu, Sfinte Laurenţiu, nu ai aceleaşi vine
Ca ale mele braţe ce-au îndurat mânia,
N-ai cunoscut Carpaţii, câmpiile Rovine
Sau Marea mea cea Neagră ce scaldă România.

Tu, Sfinte Laurenţiu, nu eşti un cheag de sânge
La margini de imperii şi năvăliri barbare,
N-ai cunoscut durerea românului ce plânge
Lovit de patru vânturi cuprinse de turbare.

Cenaclu Literar: 

Palimpsest cu păsări


pe din două pasăre printre banchize
mi-or face cuib de viscol
hieroglifele deşertului
palimpsest
de la dreapta nopţii la stînga
din singurătatea aripii
prinsă-n lentoare de moarte
destinaţia Lemnos
via Wissenschaftstadt Darmstadt

sinagramele acestui poem CI
se cîntă în dimineaţa frigului

Cenaclu Literar: 

sonată pentru oboi şi pian

sonată pentru oboi şi pian-
ca o pasăre trec prin al vieţii cearcăn.
cineva-o remuşcare,poate
aleargă după a mea umbră... o cloşcă flămândă ciuguleşte clipele de pe cadran.
mai repede, mai repede!
s-ar putea la trecere, să mă ajungă!
imaginile unor triviale tablouri rămân în urmă...
fum de ţigară,
profiluri fugare,
zbatere...amintiri, mixaj de rugăciuni ale ţărânii.

violonista intoarce pagina...

*

treceri:
coaja tăcerii acoperă innămolite drumuri
culorile iertării curg cu şoapte de îngeri,

Cenaclu Literar: 

Mansardă

Ai stat în mansarda timpului meu,
la casa unde împrejmuiau gardul conifere şi foioase
şi miroseau fragii roşii dându-ţi reverie.

Acolo tu ai gravat melancolia,
i-ai dat cel mai frumos pământ în a ei sculptură.
Miroseau cuvinte a floare de câmpie.
Gustai tăcut la masă praline şi nuci
şi beai o cană din izvor apropiat.

Te-am auzit foşnind în noapte lungă
pe scaunul unde ai stat, de insomnie, treaz.
Vântul trecea izbindu-se de casă,
geam ai deschis
să-l poţi lua în palma ta.

Unde se înnnălţau Zorele în funie groasă.

Cenaclu Literar: