bomboanele au timpul lor să fie supte
aşa că
o pun pe asta la marginea umbrei ca reper
să ştiu cât timp trece
şi
îmi cer iertare

muzei
căreia nu am reuşit să îi găuresc inima
în punctul G
cum făceam în curtea şcolii de găuream în pământ
şi aruncam o monedă de 5 lei
mare cât un ochi de pirat

mie
pentru că
râcâind cu unghia se ia cel mai bine murdăria insistentă
chiar dacă există riscul să duci degetul la gură
freudian sau nu

multe-mi mai închipuiam eu despre el
care era şmecher toată noa...

Orfelinat celest

Dacă la început a fost cuvântul înseamnă că Dumnezeu s-a născut poet
şi a făurit universul doar în imaginaţia sa...
nu m-am gândit niciodată că aş putea trăi în visul unui copil
şi oricât aş scotoci nu i-aş găsi niciodată marginile.
Sunt obligat să cred că exist şi dacă nu aş crede nu aş mai exista...

M-a blestemat un cuvânt

M-a blestemat un cuvânt
că l-am risipit în vânt
Aşa c-am devenit vânt,
pe cuvânt...
M-am certat cu valurile,
n-am cruţat nici ţărmurile,
nici deşertul, nici pădurea,
pretutindeni şi aiurea
După ce s-au zbuciumat,
valurile m-au trădat
Nisipul nu m-a iertat,
în suflet s-a furişat,
(stâncile m-au sfâşiat)
Pădurea m-a păcălit,
s-a mulţumit c-un şoptit
Când am certat stelele,
mi-am găsit belele;
m-au dezlegat de cuvânt,
să-nvârt morile de vânt