sufletul unui bărbat este la început o hartă cu oraşe mici luminoase în care fetiţe cu cozi împletite sar şotronul ca nişte fluturi mici de catifea galbenă departe de zbuciumul lumii în urmele bleu ciel ale ploii ele sunt închise apoi în blocuri de desen sau maculatoare cu hârtie proastă ca şi cum ar călători pe veci prin tulpina vreunui arbore ale cărui inele vor număra într-o zi moartea
,,melc, melc, codobelc - scoate coarne boureşti şi te du la baltă, şi bea apă caldă"
N-a interesat, niciodată, pe nimeni, cine a avut ideea megalomanicei construcţii... Pur şi simplu, într-o dimineaţă, Dictatorul convocase toată echipa sa şi comunicase solemn: "Vom începe construcţia celei mai mari şi fastuoase clădiri din lume!" Toată lumea aplaudase, cu excepţia unuia, care, în dorinţă de afirmare, plusase: "De ce, Mare Conducător, cea mai mare din lume? De ce nu cea mai mare din Univers? Nu meriţi tu aşa ceva?"
La început am crezut că am iubit picătura... Apoi am crezut că am urât picătura. Am avut sentimente variate şi m-am agitat în jurul acelei picături o veşnicie, neştiind ce să fac. Pentru câteva clipe, am crezut că poate deveni foc, pământ sau aer. Am crezut atât de mult în visul meu şi mă concentram asupra picăturii să se transforme în altceva. A fost interesant, dar copilăresc. Picătura de apă este o picătură de apă în palma unui om. Poate în para unui foc, picătura poate deveni abur, aer sau gheaţă... lucruri minunate!
Comentarii