Mai plâng în inimi crucile Golgotei
Şi îngerii mai varsă încă lacrimi,
Credinţa me...

Să ţi se-aprindă-n fruntea albă steaua,
Mărgeanul pe-a ta gură să trăiască,
Un fulg aprins sub pleoapă să se nască,
Să-ţi coasă taina răbdător mantaua

Iarba tăcută roua s-o vestească,
Şi să-ţi trimită zborul alb bezeaua,
Un nor ucis să-şi verse-n sânge neaua
Şi biciul poftei blând să te lovească

Un înger trist să-ţi fie ca un frate,
Să te cuprindă crinul în beţii
Vărsând licori de patimi vindecate,

Printr-o sită de mătase
Norii-şi varsă fina ploaie,
Ce-ţi pătrunde până-n oase
Astenia te înmoaie.

Păsărele zgribulite
Stau pe ramurile goale,
Cu penaje umezite
Se burzuluiesc în foale.

Solul saturat de apă
Nu mai poate să înghită,
Iar rădaşca se adapă
În căsuţ-adânc scobită.

În pămînt seminţe grase
Speriate-ncep înotul,
Cu codiţele noi scoase
Ţin direcţia cu lotul.

Poet trist şi melancolic
Ploaia-n geam o urmăreşte,
Cântă dintr-un vers bucolic
Când o rimă-şi potriveşte.

La nuit de l’hippogriffe IV

L’Imaginarium

everything but your heart