Şefa de birou

Şefa de birou

Am primit zilele trecute de la cineva din ţară un e-mail cu un fişier ataşat şi un subiect intrigant: "probă de micimanie extremă". în completare, am putea spune şi "probă de prostie maximă" - nu cred să greşesc prea tare. Fişierul conţinea un document, o notă internă, care la prima citire părea imposibilă, ireală.

Am primit zilele trecute de la cineva din ţară un e-mail cu un fişier ataşat şi un subiect intrigant: "probă de micimanie extremă". în completare, am putea spune şi "probă de prostie maximă" - nu cred să greşesc prea tare. Fişierul conţinea un document, o notă internă, care la prima citire părea imposibilă, ireală.

Talentata noastră colegă de revistă, Ina-Simona Cârlan are o rubrică numită "Scrisori deschise prin imprudenţă", scrisori pline de umor - dar rodul fanteziei; citeşti şi este evident că nimeni, niciodată n-ar putea scrie în realitate o asemenea scrisoare. Viaţa însă ne dovedeşte că realitatea depăşeşte deseori imaginaţia.

Nota trimisă de cunoştinţa mea din România este absolut autentică, plină de umor involuntar; am păstrat ortografia originală schimbând doar numele proprii şi numele companiilor implicate.

Notă,

Ca urmare a avizarii telefonice făcute de şefa de birou c.f. din data de sîmbătă 28-08-04, ora 15 şi 10 minute, m-am deplasat în Port la deraierea care a avut loc pe linia 1-2 dana 89.

M-am prezentat la garaj de unde am fost nevoit să iau autoturismul Dacia Nova CT - 67-MPA, care avea apă în habitat 3 cm, scaunul şi spătarul şoferului şi perechea îmbibate cu apă din potop.

La Statia C.F. zona B m-am întîlnit cu d-l Director Popescu Marian care nu putea să ajungă în dana 89 ca şi mine şi căruia i-am dat informaţiile pe care le aveam.

Dupa cca. 1 oră am reuşit să ajung la locul deraierii, pe linia 1-2 dana 89, unde am văzut dezastrul şi răsturnarea celor 2 vagoane încărcate cu cocs.

La cca. 5 minute a venit şi conducerea SC MITMETAL.

în jurul orei 16, am reuşit să comunic pe telefonul mobil cu şefa de birou, pe care am informat-o despre situaţia existentă de la faţa locului am încercat să vorbesc cu D-L DIRECTOR EXPLOATARE A CĂRUI TELEFON MOBIL NU A FĂCUT APEL, AVEA UN TON PE CARE NU L-AM MAI AUZIT, după care am reuşit să vorbesc fragmentat cu d-l Director Tehnic şi D-l Director General, convorbiri întrerupte şi distorsionate.

Am luat legătura cu reprezentanţii la siguranţa circulaţiei de la SC MITMETAL, STATIA CF V, REVIZIA DE VAGOANE şi am încheiat din proprie iniţiativă Procesul Verbal anexat în copie xerox, care se realizează după orice deraiere.

Menţionez că solicitarea şefei de birou de a veni în port, a fost facultativă, dar în cazul în care nu veneam, nu se realiza documentul primar prin care se atesta că

CN OCLPP SA nu are nici un amestec în această situaţie eram acuzabil ulterior de şefa de birou că nu mi-am realizat sarcinile de serviciu.

Menţionez că la toate evenimentele care s-au produs după orele de program am participat doar eu şi am informat şefa de birou despre problemele apărute, deşi conform obligaţiilor instrucţionale trebuie să se prezinte la evenimente persoana cea mai mare în grad, adică şefa de birou.
în cursul convorbirii telefonice cu şefa de birou mi-a spus că a informat telefonic pe D-l Director Gheorghe Miron, motiv pentru care nu am mai insistat să-l mai informez.

După rezolvarea problemelor între orele 17 şi 19, am parcurs distanţa dintre Linia 1 dana 89 şi poarta 1, garaj, udat pînă la piele, din cap pînă în picioare.

între orele 15 şi 10 şi 19, autoturismul s-a oprit de peste 20 de ori pentru că apa pătrundea în capacul de delcou, pe care trebuia să-l scot să-l şterg şi usuc.De 4 ori a trebuit să o împing pentru pornire, datorită acumulatorului vechi şi fără capacitate electrică.

Eu am crezut că în ziua de sîmbătă 28-08-04, mi-am îndeplinit sarcinile de serviciu, corect, instrucţional, cu devotament, aşteptînd de la şefa de birou un : "mulţumesc".

Spre totala mea surprindere, sunt acuzat şi ameninţat de şefa de birou în data de 1-09-04, că nu respect erarhia din CN OCLPP SA. pentru că nu l-am informat şi pe D-L DIRECTOR EXPLOATARE.

Menţionez că şefa de birou se eschivează permanent de la problemele de siguranţa circulaţiei, în timpul şi după orele de program, cu scuze : am treabă, că e noapte, sunt la Vama Veche, la Bucureşti, s-au alte motive neîntemeiate, şi vă informează distorsionat, după bunul plac şi interesele proprii.

Subsemnatul, nu mai poate conduce autoturismul Dacia Nova CT - 54 - MPA deoarece acesta este un pericol public şi un pericol pentru şofer: nu are cauciuc de rezervă, centuri funcţionale, cheie de roţi, geamurile nu se închid, manivele de geam fără butoane, ventilaţie nefuncţională, pierde ulei de motor, direcţia trosneşte cînd virezi dreapta, nu se etanşează la ploi şi praf, acumulatorul funcţionabil 30%.

Cu respect vă rog să-mi aprobaţi plata orelor prestate în data de 28-08-04, între 15 şi 10 minute şi 19, pentru diferenţierea dintre doi salariaţi : o şefă de birou care stă acasă la televizor şi un inginer care munceşte şi de care-şi bate joc de 2 ani......

Cu respect.
Ing. Drăgulescu Ion

O analiză sumară a acestei note, care poate v-a amintit de România, de sistemul birocratic şi "săpăturile" aferente, de frustrările subalternilor şi obsesiile şefilor, de sărăcia dotărilor şi eternele noastre Dacii, ne poate releva câte ceva despre cel ce semnează plin de mândrie "ing. Drăgulescu", nume fictiv dar având o profesie dureros de reală.

Şi acum revin la editorialul pe care l-am scris în numărul trecut şi care a stârnit numeroase şi variate reacţii. Una dintre ele a fost că am ceva cu inginerii.

Cum aş putea să am când şi eu sunt de formaţie inginer? Eu vorbesc din interiorul tagmei inginereşti şi aş fi ultima care să denigrez gratuit o profesie atât de nobilă. Iată cum tot ceea ce spunem poate fi răstălmăcit ori prost înţeles.

Nu am nimic cu inginerii, am ceva cu "Drăguleştii" care scapă printre ochiurile sistemului, "semidocţii" de care vorbeam în editorial (în cazul lui Drăgulescu nici nu se pune problema de semidoct - omul nostru este un agramat în toată regula!).

Dar să ne întoarcem la nota cu pricina. Dacă cititorul remarcă, în cele două pagini nu veţi întâlni nici o menţiune de genul : D-na Şef de Birou, ori D-na ing. X-ulescu. în schimb apare obsesiv: "şefa de birou" cu litere mici, o vădită minimalizare a funcţiei (măcar caligrafic) care o trimite pe "şefă" acolo unde îi este locul - la cratiţă! Răzbate frustrarea masculului pe care îl conduce o femeie, lipsa de respect pentru o fiinţă considerată inferioară - dar care se întâmplă să îi fie şefă.

Autorul notei ce semnează "ing. Drăgulescu" nu pierde ocazia să sape, într-o viguroasă limbă de lemn, la fundaţia piedestalului pe care s-a săltat femeia impostoare, o tinerică de 36 de ani, inginer şi ea, dar care s-a dovedit suficient de competentă pentru a fi numită ...şefă de birou'.

întâmplător ştiu şi povestea inginerului reclamagiu. A fost adus în companie de o pilă, nu suficient de puternică pentru a-l numi şi şef. Cum nu putea suporta umilinţa, a intrat rapid în P.S.D. (pe vremea aceea la putere) în speranţa că se va afirma suficient pe plan politic pentru a o putea zbura pe "şefa de birou". De atunci a început şi războiul nervilor, cu note trimise la toţi directorii, sforării politice şi bârfe de coridor. Nici nu trebuie să vă descriu coşmarul în care trăieşte această femeie de doi ani de zile, presiunea şi stresul zilnic, având deseori momente în care doar o determinare ieşită din comun o mai ţine pe linia de plutire.

Avem de-a face cu două tipuri: şefa de birou, competentă şi cultă, un intelectual de forţă, şi inginerul Drăgulescu, un agramat plin de ură, frustrat şi cu vădite carenţe de educaţie. Tip I şi tip II dacă vreţi... Calitatea I şi calitatea a II-a...

în Canada veţi întâlni destui de tip I, oameni cu totul deosebiţi ce ne-au construit un bun renume şi cărora le mulţumesc; dar din păcate tipul II este mai zgomotos, mai încrâncenat în ura lui faţă de lume din cauza frustrărilor acumulate atâta vreme, aruncând prin asociere anatema asupra tipului I. Şi ca să nu fiu iarăşi înţeleasă greşit, nu se aplică numai inginerilor.

Am întâlnit cu surprindere tipul II într-o paletă variată de profesii. Un absolvent de filologie care nu mai citise o carte de patru ani de zile, meschin şi reticent la ideea de cultură românească în diaspora, un dentist încremenit în indiferenţă compensată prin afectare, un economist mitoman şi de o calitate mai mult decât îndoielnică, dar plin de fumuri - cea mai snoabă persoană pe care am cunoscut-o, iar lista rămâne deschisă.

Nu e vorba nici măcar de calitatea cunoştinţelor lor, ci de calitatea lor ca oameni. Tipul II formează noua snobime din diaspora, cei ce se coalizează în tagma "Gigi-Contra", veşnic criticând şi căutând defecte, dărâmând ceea ce alţii construiesc cu trudă; ei sunt utilizatorii unui limbaj violent, gălăgioşi şi dornici de răzbunare.

Din nota lui Drăgulescu nu răzbate doar dispreţul pur şi simplu, ci dispreţul pentru femeie; mai grav, pentru femeia care se dovedeşte superioară nu numai din punct de vedere al calităţii umane, ci şi profesional. Ştiu că generalizările sunt periculoase, dar în mentalitatea românului zace un balcanism de sorginte musulmană vizavi de poziţia femeii în societate.

După ce ani de zile ideologia comunistă a pedalat pe egalitatea "tovarăşelor", pe drepturile lor, după ce Elena Ceauşescu a fost propulsată din fata lu' Briceag, o incultă cu patru clase, în "Acad. Dr. ing.", revoluţia a venit ca o explozie a virilităţii mocnite sub crusta mămăligii româneşti. S-a mers până acolo încât culpa lui Ceauşescu a fost minimalizată în comparaţie cu "sinistra lui soţie", forţa malefică ce l-ar fi transformat din despot luminat în tiranul ultimilor ani de dictatură. Femeile au dispărut pentru o vreme din viaţa politică românească, iar cele câteva tolerate, Doina Cornea ori Ana Blandiana, au devenit rapid ţinta ironiilor şi a oprobiului public.

Şi acum şefa de birou, orice şefă, ministresă, directoreasă, constituie o excepţie în societatea post-decembristă românească. Sunt văzute ca o curiozitate, o excepţie ce întăreşte regula dominaţiei masculine.

"Bine", poate întreba cititorul, "ce, în Canada sunt mai breji?!" Nu putem nega o "white male domination" în lumea vestică, dar măcar teoretic femeile au şanse egale. Cele care aleg cariera în detrimentul vieţii de familie, deseori reuşesc. Iar cele ce reuşesc nu sunt invidiate ori dispreţuite, ci admirate şi respectate. Drăgulescu nu a fost inventat încă în lumea civilizată.

Acelaşi personaj din editorialul meu ce folosea ca insultă "băi macaragiule!" mi-a spus mai demult că mă aflu la "menopauză publicistică". în spiritul balcanic, săpat adânc în inconştientul colectiv masculin, problema lui nu era cât de prost scriu eu, neinspirat ca şi creator, ci cât de femeie sunt; aceasta este condiţia de care, ca de o molimă dezgustătoare, nu voi putea scăpa niciodată, oricât de mult mă voi strădui. Oricât de bine aş scrie, oricât de mult aş creşte intelectual, rămân o biată femeie bântuită de menopauze şi menstruaţii ce mă degradează ireversibil.

Şefa de birou este arhetipul femeii române contemporane, judecată nu pentru acţiunile ei ci pentru ceea ce este biologic, pentru acel cromozom X ce nu a vrut sa fie Y.

Acest cromozom X mie personal îmi da însă un avantaj imens - pot fi mamă, şi ca mamă am privilegiul să cresc un om de tip I; prin educaţie îl voi determina să-l iubeasca mereu pe semenul lui de tip II, de fapt pe toti semenii lui şi, câteodată, absolut accidental, superb de inutil, vreo femeie...